Sick as a dog


Daca tu nu ma pedepsesti, are universul grija de asta.

Am uitat cand m-am simtit ultima data atat de rau ca azi. Fizic vorbind. M-am trezit cu o greata asa de puternica, incat aproape ca am invidiat toate femeile insarcinate care au stomacul sensibil. M-am zis ca probabil din cauza foamei, si o sa imi treaca de indata ce mananc ceva. Big mistake!  Imaginea, si mai ales mirosul mancarii mele preferate m-a intors cu totul pe dos.

Mi-am petrecut ziua intinsa pe covorul din camera mea, scancind ca un catel adoptat in prima zi la noua familie.

Aproape mi s-a facut dor de perioada din copilarie, cand un stranut amarat era in stare sa provoace panica in casa noastra, transformandu-ma in biata copila muribunda, carora toti ii faceau pe plac.

Nici nu stiu cand a intervenit schimbarea. Intr-adevar, am devenit un “om mare”, dar chiar si cel mai mare om ar trebui privit cu ingrijorare cand se zgribuleste amarat, ghemuit la picioarele patului.

Credeti ca am fost binecuvantata cu acea privire astazi? Nicidecum. Nici nu au aruncat un picajit de “saraca de tine” in directia mea. In schimb, mi s-a comunicat tare, destul cat sa acopere clantanitul dintilor mei de iepure traumatizat, ca trebuie sa merg sa cumpar paine. Am raspuns cu o privire de dusman incatusat si mi-am continuat repertoriul clantanitor.

sick

Am luat  “micul dejun” pe la opt seara, dar firimiturile ingurgitate nu mai conteaza, intrucat nu se mai afla in stomacul meu.

De cate ori am crezut ca incep sa imi revin, m-am simtit apoi de patru ori mai rau ca inainte. Acum, parca, parca e mai bine, sa nu vorbesc intr-un ceas rau.

Spiritualiceste, simptomele sunt aceleasi. 😦

Advertisements
This entry was posted in viata and tagged , , . Bookmark the permalink.

2 Responses to Sick as a dog

  1. thegirlwiththefunnylookinghair says:

    cred k ai fost deocheata…:)) sper k acum esti mai bine. multa sanatate:)

  2. Imi pare asa de rau… mama fiind nu pot fi intotdeauna alatuti de copilul meu bolnav iar vocea lui in telefon ma face sa sufar si eu; dar cel mai mult sufar ca-l stiu singur si necajit si-i lipseste imbratisarea pe care mi-o cere macar virtual daca real nu pot sa i-o ofer si are peste 18 ani… copilul asteapta mangaierea mamei indiferent de varsta

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s