Fotografie sufletului meu


De cand s-a inventat roata, omul a facut o obsesie pentru noi descoperiri menite sa usureze viata. A urmat o perioada productiva din care au rezultat aparatele electrocasnice, masinile, telefoanele, calculatoarele, si cate altele…Pe urma, omul si-a dat seama ca a gresit. A asigurat semenilor sai tot ce era necesar pentru facilitarea traiului zilnic si a ramas fara ocupatie. Atunci a inceput sa inventeze lucruri inutile precum sosete cu degete, fier de calcat cu telecomanda (playstation-ul tinerei gospodine), deschizator electric de conserve, s.a.m.d.

Ma intrebam intr-o zi ce ar putea urma si mi-a venit in minte un aparat de fotografiat care sa faca abstractie de persoana pe care o pozeaza, de hainele pe care le poarta, de cosul care i-a iesit pe barba si de coafura care i-a esuat si sa-i focalizeze strict sufletul.

Ei bine, daca vreodata s-ar inventa asa ceva si as avea indrazneala sa imi fac o poza, cred ca ar iesi cam asa  :

DSC00901

Sufletul meu e negru si plin de pete. Are urechile ciulite de teama. E flamand de afectiune, de intelegere, de sprijin si de o vorba buna. A avut jigaraie si a fost ars pe nas. Cei ce au facut asta credeau ca il salveaza dar nu au reusit decat sa il stampileze cu amintirea durerii provocata de arsura. Sufletul meu are ochii umezi pentru ca a luat bataie si gura mica pentru ca nu a stiut sa spuna “au!”. E gata sa se tavaleasca la picioarele oricui il mangaie in treacat intre urechi.

Sufletul meu e un amarat de caine al strazii. A pierdut vremea pe la porti straine sperand sa fie chemat in curte. Nu a fost. Si-a luat sarmana inima in dintii bolnavi si a intrat  neinvitat. A fost alungat cu pietre si lovit intr-o labuta. Acum schiopateaza. Nu-i nimic. Nu-i prima data cand schiopateaza.

Sufletul meu stie sa umble si in trei labe.

Advertisements
This entry was posted in Everyday. Bookmark the permalink.

9 Responses to Fotografie sufletului meu

  1. ZuZu says:

    Ce ochi sinceri are 🙂

  2. anadana says:

    am intrat in jocul tau si te-am lasat (intentionat) ” neghicita”…:) Acum vreau sa te contrazic si sa-ti spun ca niciodata un suflet “negru” nu poate fi atat de sensibil.

  3. Dojo says:

    Eu am inca 2 suflete din astea in casa, unul a simtit “viata” mai mult (a stat 8 ani pe strazi), celalalt a copilarit cu noi si este, normal, inca printul casei. Daca sufletul tau este un caine vagabond, esti un om exceptional. Nu stiu sa existe o zi in care sa nu ma uimeasca puterea lor de a se adapta si dragostea sincera pe care o simt fata de cei care le arata un pic de afectiune.

  4. arrowsmaker says:

    La cat de mica spui ca esti….cam multe pietre a incasat labuta ta, nu crezi?

    Banuiesc ca el e Charlie, nu?

    Oricum, fara sa te cunosc deloc, consider ca spre sfarsit, poate de dragul frumusetii comparatiei, te-ai departat un pic de adevar… Ma rog, de adevarul pe care il vezi tu.

  5. xandy01 says:

    Genial : “Sufletul meu stie sa umble si in trei labe.”… Si al meu… a invatat de curand…si cu toate astea priveste cu aceeasi ochi plini de dragoste catre persoana care l-a facut sa schiopateze.

  6. Vine vremea cand sufletul “isi arata coltii”, cu siguranta va veni …

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s