Love of the unexpected


–      O sa fug de acasa si o sa ma alatur circului, spuse Lorelay. El a ras.

–      De ce razi? Se bosumfla ea. Vorbesc foarte serios.

El a zambit si a sarutat-o pe obraz.

–      Stiu ca vorbesti serios. Intotdeauna vorbesti serios si ma bucur pentru tine.

Ea s-a bosumflat din nou, iar el i-a sarutat cu drag palma, apoi s-a intins pe spate si a privit norii plutind peste zarea albastra.

Nu era vorba ca nu vorbea serios…o nu, ea intotdeauna vorbea serios, doar ca avea prea multe pasiuni. Saptamana trecuta avea de gand sa intemeieze o formatie de muzica tiganeasca si sa calatoreasca in toata lumea. Urma sa traiasca hranindu-se numai cu portocale si covrigi tari in timp ce daruieste lumii ritmuri tiganesti cu nimic altceva decat propriile maini si o galeata.

Cu o saptamana inainte de asta planuia sa se mute in Maroc sau Franta sau Italia sau Tibet si sa devina o cu totul alta persoana.

Cu inca o saptamana inainte s-a gandit sa construiasca o cabana in mijlocul padurii, unde sa locuiasca impreuna cu toti prietenii ei, cu copii ai strazii, cu tigani si vagabonzi murdari aflati in trecere. Sa cultive legume pentru hrana si sa sa piarda vremea spunand povesti in jurul focurilor de tabara. Sa doarma in hamac si sa nu poarte niciodata papuci.

Lorelay era intotdeauna serioasa, doar ca avea prea multe idei si prea putin timp pentru a le pune in practica.

–       O sa merg cu tine, declara el.

–       Poftim? Intreba ea mirata.

–       Atunci cand te alaturi circului. O sa vin cu tine. Sau cand iti intemeiezi formatia de tigani sau te muti in Europa sau iti construiesti cabana. Vreau sa vin cu tine.

Ea se hlizi la el pentru cateva secunde, apoi deveni serioasa.

–      Esti sigur? Viata de tigan migrator poate fi grea, si va trebui sa invatam franceza in caz ca mergem in Franta si m-am gandit ca am putea sa construim cu mainile noastre cabana de la temelie si ce ai putea tu sa faci la circ? Nici macar nu stii sa jonglezi si cu siguranta nu poti sa…

El i-a lipit, zambind, un deget de buze, facand-o sa  taca. Cand Lorelay se emotioneaza, e in stare sa palavrageasca fara sens ore intregi daca nu o opreste cineva. S-a imbujorat si a zambit timid.

–       Iar faceam asta, nu-i asa?

El i-a suras afectuos si a dat din cap.

–      Ti-am zis ca vin cu tine si nu ma poti convinge sa ma razgandesc. Daca nu as veni cu tine, cine ti-ar reaminti ca exista momente si pentru liniste? Si cine mi-ar reaminti mie ca nu toate problemele au solutii? Cine ti-ar aminti tie sa respiri si mie sa dansez pana nu mai pot sa fac asta? Cine ti-ar aminti tie sa gandesti si mie sa nu gandesc? Am spus ca vin cu tine si vorbesc serios.

Ea si-a aruncat bratele in jurul gatului lui si i-a daruit un sarut zgomotos. El stia ca ar merge pana la capatul lumii cu ea. Ea e aiurita si energica, in timp ce el e calculat si linistit. Ea il trezeste la viata si nu are de gand sa o piarda vreodata.

Lorelay a izbucnit intr-un ras vesel cand primele picaturi de ploaie le-au mangaiat bratele goale. El a ridicat o spranceana, dar inainte sa aiba ocazia sa spuna ceva, fata sari in picioare, tragandu-l dupa ea.

–       Danseaza cu mine, spuse in timp ce calca in picioare iarba uda. Danseaza cu mine in onoarea formatiei tiganesti, a portocalelor, a nebuniei si a cabanei din padure.

–       In onoarea ta, spuse el, leganandu-se in ritmul ei.

Ea rase din nou, imbratisandu-l strans si soptind:

–       In onoarea noastra.

rain_passion_1

Advertisements
This entry was posted in Everyday. Bookmark the permalink.

11 Responses to Love of the unexpected

  1. thegirlwiththefunnylookinghair says:

    be silly, be crazy, be wild…life is too short to be cool 8->
    love it!

  2. Iulia says:

    Eu am un stres care ma apasa intre coaste: cand scri ceva scri prima data pe hartie sau direct pe calculator?
    Eu as miza pe hartie, pentru ca am observat intr-unul din posturile tale o repetitie “sa sa…(nu mai stiu ce)” (nu mai stiu nici care post, evident:)) ), si cred ca greseala asta se datoreaza copierii de pe hartie pe calculator…cel putin eu o patesc adesea.
    Intreb asta pentru ca e o chestiune ce ma macina, intrucat ca eu nu pot scrie decat pe hartie….si tare-s curioasa sa vad altii ce fac.
    Si daca scri pe hartie, mai am un stres,nedumeriere, ia-o cum vrei 🙂 :cum ajungi sa scri?! te gandesti “ia sa mai scriem pe blog ceva” si ii dai drumul, sau te urmaresc unele idei de tot felul care incep ele singure sa isi faca un rost in capul tau si apoi le transpui?

    • Adia says:

      pana de o vreme incoace, nu puteam sa scriu decat pe hartie, dar de cand cu blogul, incerc cat de cat sa scriu pe calculator. si nu, nu pornesc cu intentia de “a scrie ceva pe blog”. am incercat odata si incercarea aia inca e neterminata la drafts. in general vad, simt sau traiesc ceva si lucrurile alea ma fac sa imi vina chiar in clipa respectiva sa scot o foaie si un pix sa le scriu. uneori fac asta, alteori le tot imbarlig in minte si astept pana cand am ocazia sa le transpun.

  3. ZuZu says:

    @iulia Vezi ca-i “scrii” nu “scri”

    @adia Poate tipu’ era smecher şi ştia că Lorelay era avea prea multe gânduri. Ştii, când ai prea multe gânduri rişti să nu te ţii de niciunul. Şi dacă tipul a ajuns s-o cunoască pe Lorelay putea să-i spună c-o să vină cu ea gândindu-se că Lorelay nu va începe niciodată să facă ceva. Asta e greşeala ei, că nu face nimic.

    • Adia says:

      se poate si asta, dar imi place sa cred ca tipul iubea si neastamparul ei si incapacitatea de a decide. chiar daca lorelay nu o sa faca nimic si tipul se bazeaza pe asta, e o dovada de iubire si faptul ca o sustine intru totul in fiecare saptamana cand are cate o idee diferita. nu cred ca e prea usor.

    • Iulia says:

      sa traiti!
      asumam, asumam
      si bagam in ciorapul murdar cu greseli
      asteptam sa se aduna mai multe
      bagam la spalat
      daca vreodata mai scriu “scri” sa stii ca inca nu am spalat ciorapul
      😀

      • ZuZu says:

        Lasă că nu-i niciun stres. Însă dacă te cheamă Cigher, să ştii că am pretenţii de la tine 😛

  4. anadana says:

    si eu…

  5. mihaelafilip says:

    extraordinar :X si poza e fantastica, de asemenea. Am sa caut cartea..pana acum nu ma atragea atat de mult.. insa acum , cu siguranta o voi savura ;))

    • Adia says:

      daca te referi la Lorelei o sa fii dezamagita, pentru ca textul asta nu are legatura cu ea. “Lorelay” e prietena mea, nu personajul lui Teodoreanu.

  6. Pingback: All of me – through her… « Dandelion

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s