“Capra mea”


Ea e cea mai buna prietena a mea. Nu imi amintesc vreun moment din ultimii 19 de ani in care sa fi fost altfel.

Nu am avut niciodata genul acela de relatie “ideala”, cocolositoare, in care sa ne daruim ciocolatele fara motiv, sa ne completam reciproc propozitiile, sa nu ne certam niciodata si sa aveam exact aceleasi gusturi in toate domeniile. Nici vorba de asa ceva!

Am supravietuit la sute de telefoane inchise in nas, la mii de usi trantite in fata, la certuri si la cuvinte veninoase aruncate cu putere una catre alta. O prietenie slaba ar fi fluturat steagul alb si s-ar fi retras de pe campul de lupta cu coada intre picioare. La noi nu a fost cazul. Stiam ca daca dintr-o “nepotrivire de caracter” o sa ma impinga necuratul sa o binecuvantez cu o draga de tigaie in cap, iar la miezul noptii sa o sun plangand din cine stie ce motiv, ar lasa toate resentimentele pe mai tarziu si s-ar infiinta la mine in fata usii cu un pachet de servetele si un umar numai bun de udat.

surf_with_girls

Prietenia noastra nu cunoaste diplomatie. As putea spune chiar ca e de o sinceritate dureroasa. Nu ne spunem niciodata una alteia ceea ce vrem sa auzim, ci adevarul. Niciodata “areti grozav” in loc de “blugii astia iti fac fundul mare”. Ea ma priveste ca o bunica ingrijorata in timp ce imi declara hotarat ca sunt o proasta, iar eu, din motive neintelese nu ma supar.

Ea nu e ca celelalte fete de varsta ei. Niciodata nu ar pasi agale in urma turmei oficiale, behaind resemnata. Chiar si cand eram mici, i-a scris lui Mos Craciun sa ii aduca o papusa Barbie bruneta, numai ca sa fie diferita.

Daca intr-o zi ar avea chef sa iasa pe strada cu o pereche de chiloti albi de bumbac tinand loc de palarie, “gura lumii” nu ar face-o sa se razgandeasca.

Capra mea e genul de persoana pe care prima data cand o vezi decizi instantaneu ca ai putea sa te imprietenesti cu ea. Pare si e atat de deschisa incat nu de putine ori persoane cu care a facut cunostinta de cateva zile i-au povestit cu lux de amanunte cum obisnuiau sa isi terorizeze propria pisica, folosindu-se de instrumente ciudate, sau facandu-i alte marturii la fel de rusinoase si absurde.

Poti sa cauti cu microscopul si tot nu o sa gasesti nici o celula de rautate in corpul ei. Irascibilitate, desigur. La fel si furie, iesiri necontrolate si reprosuri. Rautate in forma ei pura – in nici un caz. Nu ar face rau intentionat nici unui criminal in serie. E una dintre putinele femei ramase in lume care nu barfesc. Chiar si atunci cand cineva initiaza cea mai veche activitate feminina, ea ii taie elanul, argumentand in favoarea victimei mai ceva ca un avocat al apararii.

“Capra mea” a avut intotdeauna un simt al responsabilitatii foarte ridicat. Chiar si acum, cand avem amandoua 20 de ani ma cearta ca o mama scortoasa, cu mainile in solduri sau fluturandu-si periculos cate un pumn anemic in directia mea. M-am prefacut intotdeauna ca ii urasc apucaturile de closca paranoica, dar adevarul e ca grija care mi-o poarta ma face sa o iubesc mai mult.

Totusi, atunci cand nu se teme de “ce s-ar putea intampla” devine sufletul oricarei petreceri. Nu ii e frica sa nu se faca de ras, ci e lipsita de orice inhibitii. E in stare sa latre ca un caine daca situatia o cere si poate fi mai imatura decat un copil de 5 ani. Uneori rade asa de mult incat iti vine sa o strangi de nas ca sa ramana fara aer.

De multe ori am  impresia ca nu exista nimic la care sa nu se priceapa. A avut inca din copilarie un asemenea talent la desen, incat ai fi jurat ca embrion fiind, cineva i-a daruit creioane si hartie si a lasat-o sa exerseze in toate cele noua luni in pantecul mamei ei. De inventivitate ce sa mai zic? Pentru ea celebrul citat “In natura nimic nu dispare, ci totul se transforma” e aproape o filozofie de viata. Ceea ce tie ti se pare a fi o adunatura de gunoaie este pentru ea urmatorul “proiect” artistic. Niciodata nu uita in fundul dulapului blugii care au iesit din moda, nici nu ii arunca, ci ii transforma intr-o geanta asa de frumoasa incat o opresc alte fete pe strada sa o intrebe de unde si-a cumparat-o.

Era o vreme in care la fiecare doua saptamani simtea nevoia de o “schimbare” si redecora toata casa, rearanjand mobila in asa fel incat musafirii mai putin fideli erau dezorientati la fiecare vizita. Nu as putea sa uit niciodata cate dulapuri si canapele mi-am scapat pe picioare, in calitate de asistenta la exteriorizarile ei artistice.

Nu mi-as putea imagina viata fara ea. Fara rasetele noastre stupide, fara certuri si impacari, fara sfaturi si tachinari, fara cartile citite impreuna si analizate indelung, fara noptile petrecute uitandu-ne la toate filmele cu Shirley Temple, rontaind dulciuri fara remuscari…

Ma simt norocoasa ca o cunosc si ca e prietena mea indiferent de cum ma simt, ce ii spun, cum ma imbrac sau cum imi sta parul. Sper ca toti oamenii din lume sa aiba pe cineva ca ea in viata lor. Le-ar face victoriile mai dulci si esecurile mai tolerabile.bike_girls_scottsdale

Advertisements
This entry was posted in Everyday. Bookmark the permalink.

22 Responses to “Capra mea”

  1. D! says:

    =)))
    Mortaaala descrierea! “apucaturile de closca paranoica”:))))
    deci, sa ma opreasca cineva…ca nu maai pot=))
    prea tare! e speciala prietena ta 😉

  2. Licuriciu says:

    Salut! Am citit cu atentie si interes postul tau si, cu toate ca sunt barbat, pot sa ti zic ca….uneori avem si noi nevoia de cineva asa, care sa ne fie cel mai bun/cea mai buna prieten(a). Din pacate, daca e barbat, n o sa poti niciodata sa spui deschis ceea ce voua, femeilor, va e atat de usor sa i spuneti celei mai bune prietene, si anume: TE IUBESC! Fie el (prietenul) ar crede ca esti pe invers, ceea ce ar distruge in proportie de 99,99% relatia de prietenie dintre voi, fie altii vor crede asta despre voi amandoi, si atunci, chiar daca nu ti pasa prea mult de gura lumii, ai putea sa i distrugi lui viata. Nu stiu de ce m au fascinat legaturile astea mereu. Am doua prietene foarte bune, care la randul lor sunt prietene FOARTE bune si FOARTE apropiate, si se poarta exact cum scrii tu aici despre tine si prietena ta. Desi au avut mai multe relatii cu diversi, poate din cauza ca niciodata nu s a intamplat nimic intre mine si ele (si mi as fi dorit, poate :P), am ajuns incet incet sa banuiesc ca … cine stie….intre ele, exista mai mult decat prietenie…Ma gandeam sa ti cer parerea, sunt eu pervers sau intr adevar femeile simt si atractie fizica (a se citi sexuala) fata de prietenele lor.
    Mersi si scuze daca postul meu lung te a deranjat cu ceva!
    Cu respect,

    Licuriciu’

    • Adia says:

      Licuriciule, nu iti face griji, nu m-ai deranjat cu nimic! Iti inteleg nedumerirea legata de relatiile dintre femei, insa nu pot vorbi in numele intregii specii :p Intre noi doua insa, nu a exista niciodata atractie sexuala (poate curiozitate in preadolescenta :p ). Pot doar sa iti explic esecul de a avea o relatie cu prietenele tale foarte bune. FAMILIARITATEA! Cand petreci asa mult timp cu o persoana si ai o relatie afectiva (desi platonica) puternica, incepi sa o constientizezi ca o parte a familiei tale. Nu mai e loc de fluturasi in stomac si de emotia noului inceput. Devii imun la farmecele ei. Chiar am avut si noi un prieten foarte, foarte, foarte (poate prea) apropiat inca din copilarie care nu demult si-a incercat norocul cu mine.Desi e atragator, raspunsul meu a fost ceva de genul “Nu pot sa te sarut. Esti ca si sora mea!” Ok, poate trebuia sa zic frate :p Dar cum altfel sa numesc persoana care m-a vazut in absolut toate ipostazele, care ma stie pe de rost si care de cateva ori mi-a intins parul?!
      Cu siguranta prietenele tale ar fi atrase de tine daca nu ati fi asa de apropiati.
      Sper ca te-am lamurit.

  3. suzi says:

    draga licuriciu,

    fiindca ai fost atat de respectuos am tinut sati rsp la intrebarea ta care te framanta. dupa cum stii si u si intreagul neam masculin, fetele sunt niste fiinte complexe si vesnic neintelese, sau se pare, intelese gresit. ce ai zis u despre o asemenea prietenie intre barbati e sau poate fi adevarat, dar fetele au un altfel de mod de a privi lumea si genul asta de relatii. destul de ciudat, fiindca atunci knd sunt prietene se iubesc , dar nu neaparat in mod pervers, si devin ca niste surrori pentru ca in momentul urmator sa se urasca pentru cine stie ce motiv si sa ocoleasca un intreg cartier numai sa nu dea ochii cu cealalta. si ca sa nu mai ramai mult in ceata, fetele astea dupa cum vad eu povestea, fata fiind la randul meu, nu se iubesc pervers. se iubesc ca niste surori si nu sunt genul care ar lasa ca o cearta minora sa le faca sa ocoleasca cartiere intregi. dau dovada ca tin la prietenia lor si nu renunta la ea cu una cu doua. stim cu totii ca barbatilor le place ideea de astfel de prietenii intre fete, dar nu intotdeauna este ceea ce vor ei sa creada.

  4. Pingback: Detalii despre detalii! « Adia's Blog

  5. Sa-ti traiasca prietena mult si bine! 🙂

  6. Adia says:

    multumesc! :*

  7. DianaEmma says:

    Asa cum e ea… prietenia voastra mi se pare superba… asta inseamna cu adevarat prietenie… adevarata.
    Ma bucur ca mai exista oameni care au in viata asemenea persoane deosebite. 🙂

  8. Pingback: Copilul mort din ea « Adia's Blog

  9. Pingback: Epilog « Adia's Blog

  10. Pingback: Connecting to “Moartea” « Adia's Blog

  11. televizor says:

    FAMILIARITATEA! Cand petreci asa mult timp cu o persoana si ai o relatie afectiva (desi platonica) puternica, incepi sa o constientizezi ca o parte a familiei tale

    Familiaritatea nu are nicio legatura cu familia (confunzi cu familiar cu familial). Offf si mai esti si in grupul SCRIU CORECT PE INTERNET cu mine…

    • Adia says:

      Dragul meu televizor, te asigur ca am folosit si cuvantul “familiaritate” si “familie” cu sensul corect. Daca tu nu ai inteles la ce ma refer, asta e partea a 2a. Nu vad ce e gresit in a considera ca datorita familiaritatii, da, cu R, poti ajunge sa consideri un prieten o parte a familiei tale. Pentru ca il cunosti asa de bine de parca ar fi un membru al familiei tale, mult mai mult decat un prieten.
      Cat despre grup….e si asta un cutit cu 2 taisuri. Cineva te invita in grup. Tu accepti. Ei, de ce ai acceptat sa fii in grupul persoanelor cu blog alb,tu nu vezi ca al tau e verde? Tu nu accepti. Ei, vezi ce cu nasul pe sus e asta ca nu accepta?
      Nu poti impaca pe toata lumea, dar tu pari o persoana care nu poate fi impacata in nici un fel. Cu siguranta fac greseli. Cu siguranta si tu faci greseli! Bineinteles, daca nu mi-a pus Dumnezeu mana in cap si a trimis pe blogul meu perfectiunea intr-un comentariu. Ideea e ca nu ma simt in plus in grupul acela! Comparata cu toata populatia virtuala scriu intr-adevar corect! Ma exprim corect, folosesc semne de punctuatie si majuscule, nu fac dezacorduri sau greseli gramaticale..Sunt sigura ca am greseli scapate pe alocuri, dar am tot dreptul sa fiu in acel grup “CU TINE”, o adevarata intruchipare a intelepciuni…

  12. Pingback: A pierdut Rapidul, stăm acasă « Adia's Blog

  13. arrowsmaker says:

    Chiar scrii frumos… Desi te-am descoperit abia azi, cred ca o sa vreau sa vad cat mai mult…

    Dar cel mai mult la postul asta stii ce mi-a placut?
    Ultimul “i” cu care i-ai dat in cap lu’ televizor 🙂

  14. Mona says:

    Fain că lucrurile au decurs în felul ăsta şi aţi trecut peste toate şi încă sunteţi împreună. Cred că ţi-am mai spus că aţi avut şi ceva noroc.
    Prietenele mele s-au tot schimbat de-a lungul timpului.
    Cele pe care le am de acum 8 ani încoace sunt peste tot ce m-aş aştepta de la nişte prietene. Pe cât de mult m-am necăjit că toate prietenele care le-am avut până atunci au dispărut care încotro fără să mai dea nici un semn de viaţă… pe atâta sunt acum de recunoscătoare şi fericită de cele care le am acum.
    Singura diferenţă e că te vezi mai rar decât o făceai în adolescenţă sau facultate. Prieten, soţ, copii… alea alea :P, iar asta face ca motivele pentru care mi-s dragi să fie un pic diferite faţă de cele enumerate de tine mai sus 😉

  15. Pingback: Adia » A pierdut Rapidul, stăm acasă

  16. Pingback: Adia » Connecting to "Moartea"

  17. Pingback: Adia » Copilul mort din ea

  18. Pingback: Adia » Detalii despre detalii!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s