Rana de glont


Azi a fost ultima mea zi la penitenciar. Sfarsitul a fost memorabil. Am vazut prima si (sper) ultima rana provocata de un glont. Cand spun rana, nu ma refer la cicatrice, ci la rana proaspata, inca bandajata!

De dimineata m-am prezentat la carantina impreuna cu supraveghetorul meu pentru a evalua noii veniti. Unul dintre ei, un barbat de 25 de ani, condamnat  pentru furt calificat, surprins asupra faptului, a opus rezistanta arestarii si a incercat sa fuga. Un politist prea ambitios, incurajat probabil de “filmul de 10” a scos pistolul si l-a impuscat in mana, putin mai jos de umar.

Stateam fata in fata cu el punandu-i intrebari si uitandu-ma pe furis la bratul stang atunci cand vorbea cu supraveghetorul meu. La un moment dat privirile ni se intalnesc si el, ghicindu-mi intentia, ma intreaba nonsalant “Vrei sa vezi domnisoara?” Si inainte sa am timp sa ii spun ca am oroare de sange, el se ridica energic in picioare, face un pas inspre mine, apoi isi dezlipeste cu grija bandajul, expunand, la o schioapa de figura mea ingrozita, rana dezgustatoare care mustea de sange inchegat.

Slava Domnului ca stateam jos, pentru ca altfel lesinam cu siguranta! Genunchii mi s-au inmuiat asa de tare incat nu eram sigura daca mai am picioare sau nu.

Avea doua gaurele in carne. Cea prin care a intrat glontul si cea prin care a iesit. Cand si-a ridicat privirea si mi-a vazut figura (probabil mai alba decat o coala hartie) mi-a spus linistitor: “Nu te speria domnisoara ca trece repede. Acum cateva zile, daca incercam, puteam sa imi bag degetul mic prin gauri”.

pain

Advertisements
This entry was posted in Everyday. Bookmark the permalink.

4 Responses to Rana de glont

  1. ZuZu says:

    Politistul care l-a impuscat a procedat bine. A încercat să fugă, n-a vrut să se oprească atunci scoţi pistolul din dotare.
    De exemplu când i-am văzut pe copiii ăia de bani gata de prin Moldova care râdeau de poliţişti că n-au ce să le facă în timp ce ei goneau pe străzi trecând peste limita de viteza chiar am rămas stupefiat. Şi asta-i e problema în românia: poliţistului îi e teamă să-şi folosească arma fiindcă deşi e ceea ce trebuie să facă, s-ar putea ca după aceea să rămână fără servici. În America nimeni nu are nicio problemă din punctul ăsta de vedere.
    Ca să revin la subiect îmi pare rău că a trebuit să vezi aşa ceva 🙂

    • Iulia says:

      Eu ma gandesc ca te pripesti o leaca tragand concluziile astea :). Politistul se abtine de la a folosi arma nu din frica de a ramane fara serviciu ci pentru ca nu intotdeauna este indreptatit sa o faca. De fiecare data cand se recurge la uzul armei trebuie vazut daca aceasta masura este absolut necesara, si trebuie verificata conditia proportionalitatii (adica sa nu cauzezi un prejudiciu mai mare decat ce s-ar fi putut intampla. In situatia asta presupund ca detinutul ar fi fost impuscat mortal, politistul ar fi muscat-o intrucat consecinta faptului ca a deschis focul ar fi fost moartea unei persoane, in timp ce posibila evadare a respectivului acuzat de furt nu stiu daca ar fi avut consecinte atat de grave.) Cred mai degraba ca decizia de a deschide focul trebuie chibzuita bine, altfel nu stii ce se poate intampla..pentru ca in momentul acela viata omului e o chestiune de centimetri.
      La fel si comparatia Romania – America nu stiu daca e una relevanta, in primul rand pentru ca in America functioneaza sistemul de Common Law, care nu prea bate cu sistemul nostru.

      Mie mi-ar fi placut sa asist la o faza de-asta!!

  2. the good the bad and the weird says:

    si eu vreau sa vad…. 😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s