Incercand sa scriu fictiune II


Acum cateva zile m-am plictisit asa de tare incat am urmarit un grup de muste, facandu-le poze artistice in diferite ipostaze. M-am gandit apoi ca as putea sa incheg o poveste interesanta inspirandu-ma de la ele.

E ora 5:50 dimineata si tocmai am terminat de pus la punct detaliile povestii cu Lorelay si Steliana. Desigur, nu am ajuns la absolut nici o concluzie relevanta, dar mi-e draga noaptea trecuta pentru toate ideile tampite si rasetele zgomotoase care au decorat-o.

Povestea noastra s-ar fi centrat pe un triunghi amoros intre trei muste: Ivan, Eufrosina si Rashida. Steliana era revoltata de numele alese, zicand ca sunt nume de telenovele, iar Lorelay era de parere ca “Ivan” e nume de taran, dar a decis mai apoi ca se potriveste situatiei.

Am discutat numeroase posibilitati: Ivan si Eufrosina erau nobili si s-au cunoscut la propria nunta, aranjata de parintii lor. Ivan, sarac si frumos,  era casatorit din interes cu Eufrosina, fiica de nobil, iar tatal nu se impotrivea, ii facea toate poftele Eufrosinei, vazand in ea pe sotia care a murit la nastere. Ivan si Eufrosina, saraci, casatoriti din dragoste s. a.

Eufrosinei ii e scris in stele inca de la inceput sa moara. Fie ucisa de Ivan, fie prinsa in panza paianjenului Vladimir, fie sinucigandu-se dupa ce afla de Rashida.

La propunerea asta a lui Lorelay, eu si Steliana ne-am tavalit pe jos de ras. Cum ar putea vreodata o musca sa se sinucida?!! Se hotaraste pur si simplu sa nu mai dea din aripi si se lasa sa cada in gol?

Am uitat pentru un timp de personajele noastre cand am vazut-o pe Steliana straduindu-se din rasputeri sa rada cu gura punga, tuguindu-si buzele de parca toata viata nu a mancat nimic in afara de lamai. Pare-se, avea herpes si o durea daca isi deschidea gura prea tare.

Dupa aceasta revelatie, eu si Lorelay, ca doua prietene adevarate ce suntem, ne-am dedicat intreaga fiinta pentru a o amuza. Ea radea spasmodic, fortandu-si gura sa stea inchisa, priponind-o in degete.

Am revenit la treaba disputand situatia “Rashida” (menajera atragatoare / domnita firava salvata din panza lui Vladimir / taranca frumoasa si repezita / copila inocenta care il sensibiliza etc) Ne-am decis ca Rashida l-a cucerit pe Ivan fiind prima faptura care indraznea sa il insulte. Adevarata problema era….ce ar spune o musca altei muste ca sa o insulte? Dupa numeroase propuneri, tot Lorelay ne-a facut sa ne indoim de ras sugerand “Sa dea Domnul sa nu mai gasesti rahat, numai flori” !

Ne-am dat batute pe azi, dar cine stie, poate va veni si ziua in care o sa reusesc sa scriu fictiune.

La final, va pun o poza cu singurul lucru despre care stiu sigur ca ar fi fost asa daca scriam povestea. Eufrosina moarta.

fly in light

This entry was posted in Everyday. Bookmark the permalink.

10 Responses to Incercand sa scriu fictiune II

  1. =)) Ce tare! E bun de scenariu de film, zau asa! Ati fi primii din istorie care au folosit musculite ca actori. Veti revolutiona cinematografia! Eu cred in voi! :))

  2. D. says:

    =))… TOTUSI!! ceva nu e bine aici.. si nu la musculitze ma refer… :)))

  3. Mladin Adrian says:

    deci… sti ca si musculitele se sinucid oarecum…? Cand aveam geamuri normale la casa era ok, rar gaseam o musca moarta…. de cand am pus termopane numarul lor a crescut :)) isi dau cu capul de geam, se ametesc, cad si mor…. ce trist… ha ha deabea dau faliment fabricile care fabrica “capcane” de muste :))))

  4. Sarutu' lu' Otravita says:

    lol //loooooll si iar looool // tare povestea. ma doare abdomenu de la cat am ras … pffffu .chair as fi curioasa sa faci o poveste cu musculite… ar rade lumea cu lacrimi… nota 10

  5. Lorelay says:

    Eu mai aveam variante, daca nu as suferi de “sindromul adormitului spontan” inca din copilarie….poate se reincarna Eufrosina si continuam… 😀

  6. ssteliana says:

    stii cum zic eu…something stinks around here folks!? :)))

  7. mi-e dor sa scriem despre muste… 😀

Leave a reply to Alex Cancel reply