Detalii despre detalii!


Nu de putine ori mi s-a reprosat ca vorbesc prea mult. Mi-am acceptat pacatul si m-am straduit cat am putut sa-mi baricadez limba cu dintii cand am simtit ca intrec masura.

Ei bine, in seara asta m-am vindecat miraculos de toate complexele de genul asta dupa ce m-am comparat cu Luli.

Era 2 noaptea, dar pentru ca niciodata nu am inghitit un ceas, stomacul meu si al Stelianei n-a tinut cont de orele de liniste inainte sa inceapa concertul. Ne-am prefacut surde cat am putut, dar in final ne-am decis sa-i dam Cezarului ce-i al Cezarului.

Bineinteles, nu ne-am limitat la rontaieli, ci am mers pana la capat gatind paste. I-am chemat la masa si pe Luli si pe Rares, iubitul ei, iar dupa ce i s-au urcat carbohidrantii la cap, Luli a tinut cu tot dinadinsul sa depene amintiri din copilarie.

Rares si-a dat silinta sa para interesat prima jumatate de ora in care a povestit cum a fumat pe ascuns prima tigara, apoi i-a spus, privind-o gales : “Stiam, ca mi-ai mai povestit”.

Ea, in loc sa-i aprecieze politetea, a dezlantuit alte si alte istorisiri.

De la un timp, Rares a inceput sa faca abstractie de ea, fixand ceasul de pe peretele opus de parca ar astepta sa faca o minune. Deschidea gura din timp in timp doar sa elibereze cate un “Stiu” din ce in ce mai exasperat si rugator.

Luli era neinduplecata. Radea de propriile ei cuvinte de parca le auzea pentru prima data si le accentua gesticuland exagerat si rapid, determinandu-l pe Rares sa-si miste capul in stanga si in dreapta pentru a-i ocoli milimetric pumnii si palmele.

Isi impodobea cele mai succinte povesti cu miliarde de detalii, de fapt, dand detalii despre detalii, astfel ca atunci cand a vrut sa-i spuna cum ne-am speriat de un fulger, a sunat cam asa :

Eram exact in camera in care stam acum, dar nu era asa, era un pat pe perele de langa baie, alt pat pe peretele opus, care era tras si era pe el o patura portocalie si sub geam era o canapea si noi stateam pe canapea. Asculta ca ii important! Nu era dulapul asta pe tot perete care-i acuma ca erau alte doua dulapuri, deci iti dai seama ca era putin loc in camera. Noi stateam pe canapea si canapeaua era chiar sub geam si era noapte afara si plouaaaa tareee si draperiile erau visinii, nu astea maro de acuma, (sa vezi ca atunci cand eram mici ne agatam jucariile cu ace de siguranta in draperii, ca daca ne-am uita acum la ele pe pariu ca toate ar fi gaurite) si era o perdea alba, da nu mai stiu daca era chiar asta, poate ca asta era si perdeaua era trasa, adica draperia era, aia visinie gaurita nu aia maro si cum era numai perdeaua pe geam, ca draperia era trasa se vedea afara si ne-am simtit mai expuse ca asa tare ploua si vedeam afara….

Din timp in timp se apleca in fata, frecandu-si inconstient mainile, intocmai ca mama vitrega a lui Alba ca Zapada, cocosita deasupra marului otravit. Cand nu a mai rezistat, Rares s-a ridicat si ne-a urat noapte buna, indreptandu-se spre usa, urmat de Luli care povestea si mai energic :

…si chiar atunci s-a luat curentul si cum era noapte afara si si innorat, iti dai seama ca era intuneric si chiar atunci a intrat mama in camera ca era in sufragerie se uita la filmul ala cu Meet Joe Black cu Brad Pitt cand ii moartea si vine dupa un batran si se indragosteste de fiica-sa, da il stii ca l-ai vazut! Si vine la noi in camera si noi ne-am speriat tare cum era intuneric si ploua….

!!!!!

Advertisements
This entry was posted in Oameni dragi, Râzi cu mine and tagged , , . Bookmark the permalink.

8 Responses to Detalii despre detalii!

  1. Lorelay says:

    =)) crud! stai sa vezi cand se apuca sa povesteasca un vis care in mod normal dureaza max 11 secunde…. nu stiu cum reusea, dar mie imi povestea un sfert dimineata in drum spre scoala si restul in drum spre casa…(si nu numai)… in timp ce ma schimbam (incercand sa mimez o blocare a bluzei pe urechi), cand ma duceam in baie si ea ma urma ca o umbra credincioasa…si nu ar fi ea, daca nu si in timpul mesei de pranz- pana in momentul cand terminam de spalat si ultimul vas (pe care de fapt mi-l imaginam ca si o arma 😀 extrem de tentata sa o folosesc )
    aaaa… si seara cand ne punem in pat (Da’i Doamne vise mai scurte!) completa cu detaliile uitate…:D

  2. =))))))))
    Saracul Rares!

    Sa-i spui ca a uitat sa spuna cum era covorul! Magnitudinea sperieturii nu se intelege daca nu stiu cum era covorul! Nu se poate asa ceva! :)))

    • Adia says:

      am uitat eu sa scriu de covor. ea chiar a zis ca era rosu cu spirale negre desenate si se matura greu, puteai da cu matura numai de-a lungul, ca daca dadeai de-a latul se imprastia toata mizeria :p

  3. Lorelay, imi pare foarte rau si pentru tine! :)))

    Dar sa stiti ca e de apreciat prietena voastra, totusi. Nu oricine poate inmagazina atata informatie in creieras. E greu sa retii toate detaliile. 🙂

  4. Ammon says:

    Cand am vazut titlul am crezut ca ma ataci 😛 Sa stii ca e frumos sa dai detalii, asta o stiu chiar de la tine, mai tii minte? “Detali, detalii!” Oricum de cele mai multe ori cand esti entuziasmat de o anumita chestie, tinzi sa o evidentiezi in cat mai multe detalii. Nu o faci din rautate, ci doar pentru a-i antrena pe cei din jurul tau in cadrul povestirii tale. E ciudat sa te aud criticand “detaliile”, cand tu singura poti extinde o poveste de 2 minute, intr-una de o ora.

    • Adia says:

      Da, iubesc detaliile, dar atunci cand sunt despre chestii noi si interesante, nu despre lucruri evidente cum ar fi faptul ca e mai bine sa ai masina decat sa nu ai, sau in cazul de mai sus, la intamplari la care am luat parte. stii deja toate detaliile! si aici incercam sa scot in evidenta comicul situatiei, nu o criticam.

  5. messedupgirl009 says:

    Fiecare isi poarta crucea nu? Se pare ca a mea retine mai multe detalii dekt ar fi normal…dar asta numai pentru a reda exact imaginea de atunci si celor ce le povestesc acum….:P. Oricum Rares e obisnuit. Il admir k ma asculta cu atata rabdare desi d multe ori uit k iam mai povestit acelcv d ink cateva ori , dar dupa c imi dau drumul la gura , poa’ sa-mi tot zica k stie, k iam mai zis; pana nu termin, nu termin…si gata. Ii mai dau si alte detalii sa nu se chiar plictiseasca…:))

  6. ssteliana says:

    everybody loves raymond e mai tare povestit de ea :))

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s