Le-am adus prăjituri…


Ideile care-ţi înfloresc în minte după miezul nopţii sunt, de obicei, cele pe care e mai înţelept să le uiţi. Desigur, oamenii normali procedează exact aşa. Eu, în schimb, m-am dat jos din  pat, am luat valiza mult prea folosită zilele astea şi am început să arunc în ea la nimereală strictul necesar de haine pentru zilele următoare.

Aş fi plecat de îndată ce am terminat de împachetat, dar ştiam ca n-aş fi reuşit decât să provoc al treilea război mondial, aşa că m-am cuibărit înapoi sub plapumă, zâmbind prin toţi porii şi aşteptând dimineaţa care părea că nu mai vine.

Nu m-am gândit prea mult dacă e o idee bună sau rea şi sinceră să fiu, nu îmi prea păsa. Nu aveam de gând să renunţ la decizia care a răsturnat aşa de multă fericire peste mine.

friendsMi-am dat seama azi noapte că viaţa e mult prea scurtă ca să îţi doreşti ceva ce poţi avea şi să nu faci tot posibilul să-ţi satisfaci dorinţele.

Aşa că am uitat de facultate (cât de multe pot să pierd în prima săptămână?) şi de îndată ce m-am trezit am plecat spre singurul loc căruia pot să-i spun “acasă”  fără să mint.

Eram de o fericire absurdă. Am făcut într-o oră şi un sfert un drum pe care până acum nu l-am parcurs în mai puţin de două ore. Am luat chiar şi un autostopist! Primul meu autostopist, bietul de el. Presimt ca astăzi s-a hotarât să nu mai circule decât cu trenul.

Fericirea îmi creştea pe măsură ce mă apropiam de locul în care mi-am lăsat sufletul cu câteva zile în urmă. Nimeni nu ştia că vin. Am parcat în faţa casei şi am salutat vecinii de parcă i-am anunţat că am câştigat la Loto.

Prima pe care am vazut-o a fost Lorelay. Scria ceva la birou şi avea parul împletit în două codiţe. S-a întors spre mine şi m-a privit de parcă în ultimele 24 de ore am fost tot în pragul uşii. În mod cert nu realiza absurditatea situaţiei. Eu am fost aşa de copleşită de familiaritatea casei, a atmosferei şi a chipului ei drag, încât singurul lucru pe care am reuşit să îl îngaim, ridicând sugestiv o plăsuţă a fost : “…v-am adus prăjituri…”

S-a lăsat cu îmbrăţişări, ţopăieli, lacrimi, alte îmbrăţisări şi şi mai multe ţopăieli.

Steliana încă era în convalescenţă după seara de sâmbătă, aşa că atunci când am intrat în camera ei, legănându-mă sub greutatea bagajelor, m-a privit din pat cu un singur ochi vreme de câteva secunde apoi a început să ţipe de parcă aveam o şopârlă în vârful capului. M-a îmbrăţişat aşa de strâns de parcă încerca să se salveze de la înec şi a izbucnit într-o combinaţie ciudată de râs şi plâns.

Ne-am petrecut ziua făcând nimicuri împreună. Sunt fericită. Merită să fii necugetat.

Advertisements
This entry was posted in Like...stupid happy!, Momente speciale, Oameni dragi and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

10 Responses to Le-am adus prăjituri…

  1. Mladin Adrian says:

    fa ceea ce iti place, nu ai nimic de pierdut, numa de castigat 🙂 si prima saptamana… e aiurea, nu merita!!!

  2. sirk says:

    buna. caut un grup de 20 bloggeri care vor domeniu .info daca vrei astept raspuns. ti am lasat adresa de la blog, ma gasesti acolo daca vrei.
    daca nu ia l ca pe un simplu mesaj 🙂

  3. Mladin Adrian says:

    si am uitat ceva… ai putea sa faci sa fie “acasa”, oriunde, daca esti langa persoana/persoanele potrivite 😀

  4. Lorelay says:

    cand pleci….take me with you….

  5. DianaEmma says:

    Cel mai bine e acasa…

  6. Ammon says:

    Sunt absolut convins…ca ai inceput sa “incalzesti cuptorul” chiar din momentul in care ai plecat de la ele…iar prajiturile “le-ai pus la copt” pe cand ai ajuns la tine acasa 😛 …asa ca aveai 2 variante…sa mai ramai aici si sa se faca scrum prajiturile…sau sa pleci cu prajiturile rumenite, asigurandu-ti si motivatia reintoarcerii tale :* :X

  7. Lorelay says:

    mai am o singura prajitura! si tin sa te anunt ca am devenit dependenta, asa ca…

  8. Lorelay te asteapta in fiecare saptamana cu prajituri acum! :)) Le rasfeti!
    Lucrurile astea spontane te fac sa simti ca te bucuri de viata.

  9. Mona says:

    Foarte bine ai făcut.
    Chestia e că după o vreme lumea o să înceapă să se obişnuiască cu ,,surprizele” astea, deci fi pregătită să-ţi dovedeşti creativitatea mai încolo şi cu alte surprize. Avem nevoie toţi de ele 😉 Enjoy.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s