Monthly Archives: November 2009

10 dovezi de ciudăţenie

1. Dacă vorbeşti cu mine atunci când înot, chiar dacă nu îţi răspund, îmi pierd concentrarea şi mă scufund. 2. Orice mi-ai spune atunci când înot, reactionez doar în unul din două moduri : fie mă enervez şi îţi spun … Continue reading

Posted in Lepșe, Perspectiva blondă, Râzi cu mine | Tagged | 34 Comments

11 luni pentru a 12-a

Cred că oamenii nemulţumiţi de prima parte a vieţii, cea în care cuvântul lor nu valora nimic şi erau obligaţi să urmeze fără drept de apel regulile stabilite de alţii o să îşi modeleze restul zilelor înspre ţeluri diametral opuse. … Continue reading

Posted in Momente speciale | Tagged , , | 25 Comments

Iubire veşnică şi inorogi

De vreun an încoace m-am pricopsit cu un hobby ieşit din comun. O să râdeţi, dar nu îmi pasă. Ba chiar, vă dau dreptate. Şi eu aş râde în nasul persoanei care mi-ar mărturisi aşa ceva. Apoi aş compătimi-o. Uneori … Continue reading

Posted in Everyday | Tagged , , , , , , | 24 Comments

Nu o compara cu mama ta!

Decât eventual dacă mama ta e un exemplu de frumuseţe, amabilitate şi inteligenţă. Dar să fim serioşi, câte mame sunt aşa? Cunoşti vreo două şi de vreo trei ai auzit zvonindu-se, dar în orice caz, a ta nu face parte … Continue reading

Posted in Părerea mea.., Râzi cu mine | Tagged , , , , , | 25 Comments

Acasă

Mi-am călcat pe orgoliu azi şi am trecut pe acasă. N-am stat mai mult de o oră. Nu se aşteptau să mă vadă şi dacă mă gândesc bine, chiar şi eu am fost surpinsă de nevoia de a-i vedea. M-am … Continue reading

Posted in Familie, Kindly unspoken, Oameni dragi, Regrete | Tagged , , , , , | 9 Comments

Portocaliu în negru

Întotdeauna mi-a plăcut să adorm lângă cineva care nu doarme. Să privesc pe sub gene lumina portocalie din colţul camerei unde se învaţă, se scrie, se citeşte…se stă treaz. N-am nevoie de atenţie, mi-e suficientă prezenţa persoanei care face abstracţie … Continue reading

Posted in Momente speciale | Tagged , , , , | 8 Comments

Moment în întuneric

Tălpile goale păşesc încet, de parcă le-ar fi teamă să nu strivească momentul crezut amintire. E întuneric, dar nu mi-e frică. Cunosc întunericul acesta, ştiu câţi paşi sunt până la uşă şi înapoi până la pat. Păşesc încet, iar tălpile … Continue reading

Posted in Momente speciale, Oameni dragi | Tagged , , , , , | 15 Comments