Portocaliu în negru


darknessÎntotdeauna mi-a plăcut să adorm lângă cineva care nu doarme. Să privesc pe sub gene lumina portocalie din colţul camerei unde se învaţă, se scrie, se citeşte…se stă treaz.

N-am nevoie de atenţie, mi-e suficientă prezenţa persoanei care face abstracţie de existenţa mea. Mă linişteşte tăcerea ei, siguranţa că e acolo şi nu o să plece, că noaptea continuă, nu-şi risipeşte cenuşa sub pleoapele mele. Fără să-şi dea seama, stă ca un vameş la intrarea în visele mele, alungându-le pe cele urâte.

Mă simt protejată cum n-am fost niciodată, ca un copil cuminte de o mamă iubitoare, bună.

Advertisements
This entry was posted in Momente speciale and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

8 Responses to Portocaliu în negru

  1. ... says:

    i miss you 😦

  2. cell61 says:

    Frumos.
    Dar, oare, doar copii cuminti sunt protejati de mame bune? Inclin sa cred ca mamele bune nu fac distinctia asta…

  3. maw says:

    awwww… mi-e dor de mami 🙂 :))

  4. Mladin Adrian says:

    asa si acuma sa sti ca eu nu am citit articolul tau inainte sa il scriu pe al meu…. nu se va sti niciodata nimic… cert este ca…. am scris articolu meu lam publicat si apoi am zis ia sa vad ce mai scrie adia…. si am fost pe aceeasi unda 😛

  5. Catalin says:

    Pacat ca nu stai la camin. :))

  6. cristi says:

    buna, te-am nominalizat la o leapsa electorala si trebuie data mai departe 🙂
    http://ianculescul.blogspot.com/2009/11/leapsa-electorala.html

  7. Ioana says:

    Şi eu păţesc acelaşi lucru cu luminiţa portocalie de la birou, într-o cameră întunecată.. 😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s