Acasă


sad teddyMi-am călcat pe orgoliu azi şi am trecut pe acasă. N-am stat mai mult de o oră. Nu se aşteptau să mă vadă şi dacă mă gândesc bine, chiar şi eu am fost surpinsă de nevoia de a-i vedea.

M-am simţit ca un musafir care face o vizită din obligaţie unor rude îndepărtate. Am stat crispată pe un scaun, gândindu-mă doar să îmi ţin spatele cât mai drept, în timp ce ei îmi ofereau prăjituri şi mă întrebau ce mai fac.

Am fi vrut toţi trei să ne cerem iertare, să spunem că am greşit şi că ne pare rău, dar n-am făcut-o nici unul. Îi simţeam străini, mi-a fost aşa de dor de ei încât îmi părea că îi văd pentru prima dată. A fost ca şi cum se forma o nouă prietenie, la care încă nu-i ştii limitele, nu ştii dacă o îmbrăţişare ar fi deplasată, aşa că preferi să te abţii.

Camera mea pare alta. Timpul a şters amprentele mele de peste tot. Nu-mi pot imagina că am dormit în patul acela, că am ales perdeaua dintr-o sută, că am deschis dulapul de mii de ori şi că mi-am împrăştiat mărunţişuri pe birou. Nu mai miroase a parfumul meu şi a esenţă de lotus. Singura dovadă a existenţei mele e o poză înrămată în care par prea fericită pentru a fi eu.

Cine sunt oamenii de lângă mine, de ce îmi vine să le cuprind mâinile în palme şi de ce nu pot?

Advertisements
This entry was posted in Familie, Kindly unspoken, Oameni dragi, Regrete and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

9 Responses to Acasă

  1. Mladin Adrian says:

    Imi vine atat de greu sa cred ca o persoana ca tine poate fi straina cuiva… oricine ar fi acel cuiva/cineva… dar sa ma gandesc la acest lucru in propria ei casa… e pur si simplu imposibil :*

  2. Weekender says:

    Cunosc senzatia…

  3. eu's M says:

    E cel mai greu sa stii ca acum esti musafir unde alta data totul levita in jurul tau. Orgoliul lor e prea mic pentru un suflet mare. Le este rusine sa recunoasca ca au gresit. Deci nu m-am inselat in privinta ta
    Am o vorba… si roata patrata se invarte greu dar se invarte pana la urma.

  4. ruxandrada says:

    Trist. E trist sa te simti strain in propria casa.

  5. Marius Ola says:

    Am simţit şi eu această stare. Acasă care nu mai e demult acasă. Uneori îmi trece, dar în adâncul inimii sentimentul persistă. Totuşi îmi e dor de… acasă:)

  6. zizzou says:

    De cata vreme nu mai dadusei pe acolo?!? if you don’t mind me asking!
    P.S. si totusi tot te simti cumva legata, poate nu de ce gasesti acolo in prezent ci de amintirile “locurilor” copilariei!

  7. Lorelay says:

    I’ll share my home with you!

  8. Laura says:

    Asa ma simt de fiecare data cand trec pe la mama… Si totusi, ceva, in camera minuscula ce a jucat rolul biroului meu, e la fel.Ca si cum timpul s-ar fi oprit in loc acolo. Si ies repede.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s