11 luni pentru a 12-a

Cred că oamenii nemulţumiţi de prima parte a vieţii, cea în care cuvântul lor nu valora nimic şi erau obligaţi să urmeze fără drept de apel regulile stabilite de alţii o să îşi modeleze restul zilelor înspre ţeluri diametral opuse.

Eu, deşi n-am fost total privată de bunuri spirituale, am fost plasată pe cărarea care duce către “siguranţă financiară” şi ba împinsă vertiginos de la spate, ba târâtă cu forţa din faţă.

Când în sfârşit am reuşit să îmi iau deciziile în propriile mâini, am făcut stânga împrejur şi am pornit pe lungul drum înapoi, păşind încet, pentru a avea timp să admir peisajul.

De aceea nu m-am înscris la drept, aşa cum mă presau, încercând să mă convingă că prea sunt deşteaptă pentru a mă risipi în altă parte şi am memorie destul de bună pentru a mă descurca. Am ales în schimb să fac ceva ce mi-ar place, ca după ce mă angajez să abia aştept să merg a doua zi la serviciu. N-am regretat nici o secundă.

Oamenii au nevoie de oameni în toate momentele vieţii lor. De aceea nu mă doare să dau buzna în economii pentru bani de benzină la fiecare zi de naştere, la fiecare concurs de dans, la fiecare tristeţe pentru a încuraja şi la fiecare bucurie pentru a ţopăi împreună.

De aceea mi-am amânat internshipul la clinica de dezalcolizare şi dezintoxicare din Sibiu pe anul viitor. Mi-au spus că am fost prima primită pe postul de consilier care îi refuză. Probabil faptul că au fost impresionaţi de noutate i-audeterminat să mă accepte pe anul viitor.

Sunt prea fericită pentru a merge acum. Iubesc atmosfera de sărbătoare, anticiparea zăpezii, a Crăciunului, a colindelor,a decoraţiunilor şi vânătoarea de cadouri perfecte pentru toţi cei dragi. Nu vreau să renunţ la tot farmecul lui decembrie şi să-mi petrec singură ziua de naştere care îmi schimbă prefixul. E o decizie imatură, ştiu, dar nu îmi pasă. Prefer să renunţ la un paragraf din CV şi să trăiesc pentru azi, nu pentru mâine.

Pentru măreţia lucrurilor mici, nu pentru ridicolul gesturilor mari.