Primul prieten traumatizat de tata


Eram pe la sfârşitul clasei a 9-a când mi-am invitat pentru prima dată un iubit acasă. Bine, adevărul fie spus, nu l-am invitat în calitate de iubit, ci de “un amic de pe a 12-a care vine să îmi reinstaleze windows-ul”. Planul ar fi funcţionat perfect daca el, în necunoştinţă de cauză, n-ar fi apărut cu flori.

Bietul de el, era îngrozit peste măsură de momentul în care o să îl cunoască pe tata,  fără să ştie că de fapt, mama e duşmanul din umbră. Era convins că tata e obişnuit de la serviciu să facă instrucţie şi acasă. Oricât am insistat eu că tata e de treabă şi îşi lasă uniforma la unitate, acasă fiind glumeţ şi prietenos, el o ţinea sus şi tare pe a lui, cum că bineînţeles că e “de treabă” cu mine, pentru că sunt fiica lui, dar în calitate de tata e de datoria lui supremă să faca zile negre oricărui iubit actual, fost, viitor sau posibil.

Probabil situaţia ar fi decurs mai lin dacă nu era şi unchiul meu la noi, care, pus pe glume, i-a întins mâna prietenului meu şi şi-a spus numele, apoi, zâmbit maliţios, a adăugat “comisar şef la penitenciar”. Evident, eu m-am supărat pe amândoi şi le-am reproşat că din cauza lor, cu siguranţă nu o să mai vorbească niciodată cu mine. Ei s-au mulţumit să ridice din umeri şi să îmi spună că dacă o să facă asta înseamnă că nu era pentru mine, de la bun început.

A stat bietul băiat la mine cât a stat, ca un soldat în război, mereu în gardă, aşteptând să fie atacat pe nepregătite din cele mai neaşteptate direcţii. Era aşa de încordat, că pe cuvânt, la un moment dat i-am văzut o venă de la tâmplă pulsând.

Înainte de plecare, mi-a depus un sărut cast pe frunte, de ai fi zis că niciodată n-a îndrăznit să-şi coboare atenţia mai jos, a salutat-o respectuos pe mama, a strâns mana tatălui şi unchiului meu, dar aceştia, probabil înţeleşi dinainte, au rămas în picioare şi nu şi-au luat ochii de la el. Atunci el, spre uimirea mea totală, a luat  poziţie de drepţi, şi-a dus mâna la frunte şi i-a salutat milităreşte.

De îndată ce a ieşit pe uşă, au izbucnit bărbaţii mei într-un râs nebun, de ai fi zis că erau drogaţi sau că participau la un concurs de “care râde mai mult şi mai tare”. Hohoteau, se îndoiau de mijloc, îşi stergeau câte o lacrimă, roşii la faţă şi rânjiţi ca două hiene.  Cu cât mă înfuriam eu mai mult, cu atât râdeau mai cu pasiune. A trebuit să intervină şi săraca mama, îngrijorată să nu li se facă rău de râs.

După ce s-au potolit, încă respirând sacadat, au decis de comun acord că “e băiat bun, să mai vină pe la noi”.

Nu zău !

Vodpod videos no longer available.

Advertisements
This entry was posted in amintiri, Familie, Oameni dragi, Râzi cu mine and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink.

41 Responses to Primul prieten traumatizat de tata

  1. Roxana says:

    hahaha :)) vai, cat de tare! ce bestii de parinti! :))

    adorabile povestile astea

  2. I know all about that! La fel de malefica e si prima intalnire masa in familie.

  3. cati says:

    un prieten de al meu (viitorul iubit) avea să vină la mine acasă sub pretextul “îmi instalează windows-ul”
    :))

  4. simgramancri says:

    UItasera tatal si unchiul tau de situatiile in care se fastaceau cand erau si ei a noua… Interesant e ce se intampla acum cand vine cineva la tine…?

  5. boghi says:

    Imi imaginez cat de amuzant a fost pentru ei, daca si eu am ras citind si imaginandu-mi situatia, desi, nu-i de ras, eu ar trebui sa stiu asta, la fel ca orice alt posesor de testosteron. De asa ceva, nu se rade nicioadata. Doi politisti, damn…

  6. Grim_Cris says:

    Daca el e primul prieten traumatizat, nu vreau sa stiu ce-au patit ceilalti. Ma gandesc si eu ca tatal tau a prins experienta in a traumatiza curtezanii fiicei lui de-a lungul timpului.

  7. Neamtu' says:

    Doamne, ma faci sa-mi aduc aminte de prima oara cand am vrut sa fug din casa prietenei… Tatal ei era INFIORATOR de mare si avea si o reputatie de tip ‘nasol’…

  8. Zamfir POP says:

    “A duce flori în mână” a fost crima pe care niciodată nu am săvârşit-o perfect! Am dat flori, pur şi simplu. Am furat flori, din parc, din cimitir, din jardiniere, şi le-am dăruit din toată inima. Dar, să duc flori … a fost supliciul suprem!

  9. Vania says:

    Totul din cauza florilor…

  10. brontozaurel says:

    Am 26 de ani si n-am prezentat niciodata un tip parintilor.

    Am avut un singur prieten cat am stat cu ei (de fapt din clasa a 11-a pana in anull doi de facultate), dar nu l-au cunoscut niciodata “oficial” – am evitat sa ma refer la el in felul asta. Adica le ziceam alor mei ceva de genul “Ies cu Alex” si atat. Am avut un soc atunci cand mi-a povestit mamaia (mama tatalui) ca tati ii spusese ca-i place de Alex, ca pare un baiat de treaba. Pai eu nu… Alex nu venise decat pana in fata blocului cu mine… adica… doar atunci ar fi putut sa-l vada… si ce faceam noi la despartire? Exact! Schimb de saliva. Deeeci… tati ne vazuse cum ne sarutam?

    Apoi n-am mai scos nici macar un singur cuvant despre vreun tip in fata lor.

  11. sorindaniel says:

    :)) foarte frumos postul si foarte frumos scrii…dar am o intrebare,ai mai tinut legatura cu el,adica mai sunteti impreuna sau?…scuza-ma ca intreb,dar e prima chestie pe care o citesc pe blogul tau,n-am intrat la descriere si nu stiu cati ani ai,deci sper ca se scuza 😀 :))… o situatie asemanatoare,am avut-o si eu cu o fata…m-a chemat sa-i fac windows-ul in calitate de prieten,nu de altceva…dar nu m-am dus,are un tata dificil,am mai auzit cazuri si am evitat:))…inca o data,foarte frumos relatezi

    • Adia says:

      multumesc, ma bucur ca iti place, sa mai vii. pai, desi eram sigura ca o sa se prefaca sa nu ma mai cunoasca, nu a facut asta 🙂

  12. lordMiTnIcK says:

    mie mi-a placut imaginea 🙂 de milioane

  13. Cristina says:

    Suuuper!
    Mi-ai amintit de prima data cand a venit un baiat la mine acasa. Mama il luase la interogatoriu. Poor guys…

  14. eu's M says:

    si al doilea?:P

  15. ssteliana says:

    :)) ”cadavru didactic”

  16. Xerxes says:

    :)))) “comisar şef la penitenciar” :)))))

  17. Ammon says:

    Bietu baiat…imi e mila de el :-p…emotiile astea…poate era si din cauza ta…cum erai in perioada aceea? bad or naughty? cine stie ce trebuia el sa ascunda in mintea lui…

  18. Ammon says:

    Ai vazut ce dinte am? :-p

  19. Nick says:

    Hahaha, sincer as fi vrut si eu sa-i vad fata cand i-a dat replica unchiul tau. Cred ca deja in capul lui se derulau niste ganduri de genu “inventeaza dracu o scuza, spune-i ca ai uitat sa faci ceva, si fugi cat te tin picioarele ca daca il superi asta te baga la parnaie”.

    Gizaz craist, nu as vrea sa fiu in pielea lui :))

    Referitor la articol, nu am patit niciodata asa ceva. Intotdeauna am fost sociabil cu parintii prietenelor, si de fiecare data cand am fost prezentat, am facut o impresie buna.

  20. =))))))))
    Saracul de el! Sper ca a mai venit si a doua oara. 🙂

  21. zozoleatza says:

    Foarte tare :)))))

  22. florynleahu says:

    :D)) bietul de el.

  23. Leusor says:

    Am ras bine de tot. Baiatul chiar a facut o gluma buna.

  24. Mirel says:

    Frumos articolul.. si foarte amuzanta situatia. Eu il inteleg pe baietas.. cine n-ar fi cuminte in acea situatie.. insa sa saluti militareste la sfarsit.. e prea tare :))

  25. arrowsmaker says:

    Macar baiatul nu facuse nimic (cred)…
    Imagineaza-ti o mama al carei scop in viata a fost sa isi creasca cele doua fete intr-o cumintenie totala…
    Imagineaza-ti ca la un moment dat a gasit jurnalul celei mari, in care ea…spunea tot 🙂
    Noroc ca atunci cand l-a gasit mama, fata apucase sa implineasca 18 ani (ma rog, asa se zice, noroc, ca de fapt n-avea nicio importanta).
    Mama a venit cu o falca in cer si cu una in pamant la oras sa isi razbune fata, iar fata a venit, neagra de spaima la baiat si i-a zis exact asa: ” A venit balaurul…Si vrea sa te vada! ”
    Imagineaza-ti cu cat curaj s-a dus baiatul sa dea piept cu balaurul :))
    Dar s-a dus, ca tinea prea mult la fata…

  26. arrowsmaker says:

    Poate pentru ca am atractie pentru armele de pe vremea cand existau balauri? 🙂

  27. arrowsmaker says:

    A, si inca ceva … fara nicio legatura cu baiatul, ci cu traumatizatorul.

    Sa stii ca un capitan nu face instructie la serviciu. Face locotenentul. Da si ala cand ajunge capitan, face alte lucruri…

    • Adia says:

      🙂 eu am zis la faza cu autostopul ca a trebuit sa ne “socheze” motorul. cred ca e limpede ca nu am loc in treburi de barbati :p

  28. piruska says:

    Ca in filme. :))
    Ai un talent deosebit si mereu cand vreau sa-mi recapat zambetul si buna dispozitie, intru aici.Am descoperit blog-ul tau recent si imi pare rau ca am pierdut atata timp pana sa dau de el, dar, in sfarsit, sunt aici…ma rasfat cu cuvintele tale inedite, mai “altfel” decat ceea ce am citit pana acum.
    Chiar ceea ce cautam!

  29. Sorina says:

    Vai de mine, cat m-a distrat postul asta! Buuun de tot. Imi place blogul enorm. Scrii genial de frumos :).

  30. =)))

    sa traiti!!

    😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s