Hooked on a feeling


Am ştiut că nu o să fiu pentru totdeauna centrul existenţei tale. Că într-o zi o să îţi doreşti mai mult şi  o să îţi urmezi visele departe de mine. Sigur, te iubeam şi îţi simţeam lipsa în fiecare clipă, dar mă consolam cu privirea pe care mi-o aruncai uneori peste umăr.

Îmi amintea, fără cuvinte, că am fost importantă şi că drumul ţi-e mai obositor pentru că mă porţi în suflet. Nu speram să mă iubeşti întotdeauna, dar am crezut că o să orice s-ar întâmpla, o să-mi păstrezi  o amintire de afecţiune prăfuită şi zâmbetul ce-mi spunea că-mi ştii toate secretele şi că le ierţi.

Am uitat amândoi cum era veşnicia trecută, când altul era omul care vedea întreaga lume în mine, iar când era departe mă căuta în tot ce îl înconjoară. Astăzi sunt necunoscuta care s-a ridicat în picioare între tine şi lume, la care ţipi să se dea la o parte, pentru că îţi fură priveliştea.

Mă întreb dacă eşti conştient de felul în care te comporţi cu mine şi consideri că nu merit mai mult, sau o faci instinctiv, pentru că pur şi simplu nu îţi mai pasă. Sinceră să fiu, nu mă pot hotărî care variantă m-ar durea mai puţin.

Nu mai aştept demult afecţiune din partea ta, m-am dat bătută. Nu aştept nici măcar amabilitate. Aş vrea, totuşi, ca puţinele cuvinte pe care mi le mai adresezi să nu mai fie atât de urâte şi răstite, fără să aibă menirea de a-mi pedepsi vreo greşeală. Nu mă  mai enervez şi nici nu mă mai supăr. Mă doare. Mă doare ca o vânătaie pe care o apeşi cu degetul, răutăcios.

Am obosit să-ţi ocolesc privirea, doar ca să nu văd ura încremenită în ea şi să mă întreb ce i-a dat naştere şi cum a ajuns destul de puternică încât să nu-mi mai răspunzi nici la  “noapte bună”…

Vodpod videos no longer available.

Advertisements
This entry was posted in Kindly unspoken, Oameni dragi, Special pentru... and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

26 Responses to Hooked on a feeling

  1. adia,
    textul tau este cam personal si aproape ca nu m-am incumentat sa-ti raspund. Intr-un tarziu m-am hotarat totusi sa scriu…poate te pot ajuta cu un sfat.

    Nu cauta sa justifici reactii nejustificabile. Le vei intalni o viata intreaga la fiecare colt de strada si chiar daca putine te vor durea asa cu te doare reactia lui, nu cauta sa le traduci. Sa stii ca in viata facem cate odata lucruri pe care dupa scurt timp nu le mai intelegem. Sunt franturi de sentimente care au menirea sa faca din noi cele mai adorabile persoane sau contrariul, monstri insuportabili.

    Si mai ales…nu proiecta pe persoana ta reactiile lui.
    Sa stii ca barbatii se cauta pe ei singuri de cateva ori in viata. Pe la 10-22 de ani, pe la 30 de ani din nou. Hm….cam din 10 in 10 ani daca stau bine sa ma gandesc.

    In alta ordine de idei, profita de spalarea asta sufleteasca cere ti-o ofera tristetea. Scrie, ca asta e menirea ta, si tristetea este cel mai bun rezervor de idei.

    Capul sus!

  2. florynleahu says:

    ca de obicei, scrii atat de frumos… probabil ca ai scris despre ceva care te doare de mult timp, dar se spune ca scrierile izvorate din suferinta sunt cele mai profunde.. cheer up. nimic nu tine vesnic, trebuie sa te bucuri atat timp cat dureaza, sa faci the best of it. iar durerea… va trece, timpul e un vraci desavarsit. te-am pupacit

  3. adrian gabor says:

    Astazi mi s-a intamplat si mie cam aceiasi chestie, foarte dureros sa nu poti privi persoana iubita in ochi de teama ca te va privi din nou cu ura sau si mai dureros nu va vrea sa te priveasca deloc, de teama ca probabil i-ti va zambi din nou si orice ar face nu ar fi bine pentru ca te-a transformat intr-o stana de piatra iar tu nu iti accepti asta pentru ca il iubesti si vrei sa-i daruiesti iubire dar te simti incapabila
    Faina fotografia,misto piesa ce ai puso!

  4. Corin says:

    Elibereaza-ti inima de energie negativa si propune-ti a sta la panda asteptand puritatea greu de gasit . Sunt convins ca inca poti sa dictezi un sms din telefonul tau de la el si cu ochii inchisi sau detalii despre cum zambea sau cat de mult ati vorbim intr-o anumita zi sau ca ai observat ca unghia lui era rupta … si multe altele . Incearca sa te detasezi de toate acestea . Tu … o trecatoare ca si mine prin multe anotimpuri si faze , sa nu visezi la ce va urma , caci intr-un final totul va trece si vei ramane doar cu amintirea . * Un simplu licean pe nume Corin * . Poti sa vizitezi si blogul meu daca cumva timpul iti permite … Am lasat linkul la website , dai click numai pe nume … .

    Mi-am amintit acum o poveste . Poate ar trebui sa ti-o spun …. Cu mult timp in urma a fost un batran care se afla pe patul de moarte , iar ultima dorinta a acestuia inainte de a parasi aceasta lume a fost ca fiul sau sa il mai viziteze o data. Fiul auzind toate acestea s-a supus chemarii tatalui . Ajuns la locul cu pricina , batranul i-a spus urmatorul lucru : ” Fiule , acum , inainte sa mor , doresc sa iti ofer tie acest medalion si fie ca esti Foarte Fericit fie ca esti Foarte Trist sa il privesti ” … Iar inauntrul medalionului era scris “O Sa Treaca Si Asta”

  5. scarlet says:

    Chiar o sa treaca si asta.

  6. Cutecat says:

    Te inteleg cum te simti, am trecut prin asta… Poate inca mai trec, nici eu nu stiu. Tu esti singura persoana care stie rezolvarea, doar ca nu o vezi acum. Imi pare sincer rau ca treci prin asta, incearca sa te detasezi de problema si sa te iubesti, sa petreci timp singura, sa te ingrijesti, sa te relaxezi. Si cand nu o sa te astepti va aparea si rezolvarea.

  7. denisia says:

    Tristeţea nu te caracterizează… o să treacă şi asta…

  8. Hunter S. Thompson says:

    nasoala treaba. iti statea bine zambind. like always…life is a bitch 😦

  9. Pellargonia says:

    Nu mai astepta,paraseste-l urgent,chiar daca te va durea o perioada.Altfel vei avea mult de suferit in viitor,si nu doar psihic.Sunt anii tai pe care-i pierzi langa cineva care nu te merita.

  10. Marius Ola says:

    Toţi ne schimbăm, perpetuu. Unele schimbări, majore le observăm, altele nu, părând naturale…

  11. gabriel says:

    dincolo de tristetea postului (btw, shit happens), apreciez magia textului. scrii foarte bine…poate te gandesti la modul serios candva ..pt o carte.

  12. Monica says:

    E vorba de mama ta, nu?

  13. Daniela says:

    scrii superb. pur si simplu ador.
    ti-am citit toate posturile…

  14. Leusor says:

    Ceva similar am scris si eu pe blogul familiei noastre azi . A stat juma` de zi si l-am sters . Cred ca sunt lucruri care trebuiesc traite doar interiorul nostru .. Eu am citit acest post si trec la urmatorul .

    • Adia says:

      Mamica lui Leusor, eu am facut blogul asta tocmai ca sa nu mai traiesc asemenea lucruri doar in interiorul meu. Vezi tu, toata intinderea asta verde de aici e a mea, scriu ceea ce simt nevoia sa scriu si cand imi exprim asemenea sentimente nu ma gandesc niciodata la impresia pe care o lasa cititorului. Da, ii permit sa vada in mine, stiind ca a doua zi poate sa treaca pe langa mine pe strada si sa nu stie ca am fost eu.

  15. AnaAyana says:

    Everybody’s changing, inclusiv starile de spirit. Nu am mai ascultat Keane de mult. S-a potrivit cu ceea ce ai scris.

  16. Mona says:

    Hai să vedem. Aici ai exploatat un picuţ starea ta melancolică, ai îmbrăcat în cuvinte frumos şi plastic alese nişte stări umane şi a ieşit o chestie foarte faină.
    Mi-a plăcut.
    Treptat citesc una câte una postările tale.
    La ce se referea mama lui Leuşor cred (doar cred) că e mai bine că a şters. Când e vorba de familie trebuie avută mare grijă la cuvinte. Azi simţi cumva, pe mâine e posibil să se schimbe. E păcat să necăjeşti pe cineva cu momentul tău de pesimism. Pentru că oamenii au memorie de elefant. Şi parcă amintirile negative au tendinţa să iasă la suprafaţă când te aştepţi mai puţin.

    • Adia says:

      Ai dreptate Mona, nu merita sa superi pe cineva pentru un sentiment, dar eu am vorbit aici despre cineva care nici macar nu stie ca am blog, asa ca nu se pune problema…

  17. arrowsmaker says:

    Ea are 15 ani.
    El 22.
    Ea il cunoaste si se indragosteste.
    Dar el o iubeste pe ALTA.
    ALTA termina facultatea si se casatoreste cu altul.
    El tine la Ea ca ala un copil.
    Cand ea are 21 de ani si vrea sa renunte, intelegand ca el nu o sa o iubeasca niciodata ca pe o femeie…vrea sa renunte.
    El intelege si…se casatoresc.
    Ei se iubesc…mult!
    El se considera privilegiat, pentru ca are sotia perfecta.
    Timp de 14 ani, el nu o inseala, pentru ca stie ca ar suferi enorm, desi pentru el nu ar insemna decat…dulciuri.
    Intr-o zi…el simte ca ea s-a schimbat.
    Ea nu l-a mintit niciodata in 14 ani…dar acum el simte.
    El vrea sa afle adevarul.
    El citeste ce scrie ea…si aproape ca innebuneste.
    Ei se gandesc sa se desparta si atunci ea…ii explica…ii povesteste ultimii ani, asa cum au fost pentru ea.
    El se trezeste.
    El intelege.
    Peste catva timp…probabil ca ei se vor iubi din nou.

    Trezeste-l! Nu ai nimic de pierdut, chiar daca e asa cum crezi tu…. Dar daca nu e…nu e pacat?

  18. arrowsmaker says:

    Nici eu…

    Da…e trista, dar…s-a terminat! Acum e bine din nou… Cum ar spune black…dupa o “redefinire a sentimentelor”
    As vrea sa povestesc cum s-a transformat povestea asta dintr-o tragedie in…ceva adevarat. Am incercat, de fapt, de asta am si decis sa creez un blog. Dar eu nu stiu sa scriu… In mintea mea totul e limpede, dar in putinele randuri pe care le-am scris sunt doar cuvinte invalmasite…fara sens, pentru ca sunt doar simboluri.
    Cred ca stiu exact despre ce vorbesti. Dar, dupa ce am crezut ca am descoperit adevarul absolut, dupa cateva zile am constatat ca tot mai descopar lucruri… La 42 de ani… Nici nu stiu daca e de ras sau de plans… Dar important este ca…n-am pierdut-o!

    • Mona says:

      Şi uite aşa astăzi am mai învăţat ceva prin intermediul blog-ului tău şi prin comenterariul lui arrowsmaker.

  19. Giulia says:

    Prea frumos…ma regasesc…….

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s