Don’t call me baby.

Întotdeauna mi-a plăcut numele meu. Numele meu adevărat adică. Nu e de duzină, ca să fiu nevoită să mă uit peste umăr de câteva ori pe zi, când aud pe cineva rostindu-l, dar nici destul de ciudat încât să fiu întrebată “Poftim?” de câte ori mă prezint cuiva. Ai mei l-au auzit la radio, când eram încă în burtică. Ce mai, e un nume frumos. Păcat că nu-l foloseşte nimeni.

Nu întrebaţi de ce. O fi fost mama prea obosită după naştere ca să-l zică pe tot şi a avut mai mare priză varianta prescurtată. Cert e că l-am auzit pronuntaţ pentru prima dată abia la grădiniţă, de doamna educatoare, şi am corectat-o. Până de curând, era un nume rezervat pentru profesori şi pentru mătuşi îndepărtate, care mă vedeau o dată pe an şi mă pişcau de obraji. Când îl auzeam nu făceam legătura cu mine şi chiar şi acum, când îl mai foloseşte cineva, de câte ori reacţionez auzindu-l, mi se pare că mă prefac.

Pentru familie şi prieteni am fost întotdeauna varianta prescurtată a lui. Mai trist de atât, pentru văru-meu încă mai sunt “Smiren”, de când eram mici şi a descoperit cu seamăn cu vulpea din Nils Holgersson, pentru simplul fapt că eram roşcată şi îl enervam.

Nu ştiu dacă faptul că am fost jefuită de propriul nume are vreo legătură cu aversiunea mea faţă de nume de alint, dar tot ce e posibil să fie aşa. Să nu înţelegeţi greşit, nu le refuz pe toate, doar de dragul de a face pe dura. Unele sunt chiar simpatice, fără să exagereze şi fără să sune dulceag şi prefăcut.

Totuşi, dacă ai de gând să mi te adresezi cu un nume de obiect, animal, mâncare sau sentiment, nu îl cumpăra dintr-un depozit en-gros, ci fă-l la croitor, să mi se potrivească.

“Iubitule” sau “iubi” nu am spus în viaţa mea şi nu am acceptat să mi se spună. “Scumpi” n-am mai spus din clasa a 9-a şi nu mă pot abţine să nu mă ruşinez când îmi amintesc. Nici cu “pui”, “puişor” sau “puiuţ” nu mă simt în largul meu, dar dacă mi te adresezi cu “pisi”, următorul cuvânt pe care o să-l spui va fi “au!”. Decât pisi, mai bine fă-mă şobolan ! Ce să mai spun despre “bebe” ?! Păi dacă-s bebe, ia naibii mâna de acolo, scârbosule ! În plus, unde ai mai văzut tu bebe de 50 de kile ? Cel mai gras din Cartea Recordurilor are 45, tu mă faci bebe obez ?!

Străduiţi-vă mai mult, oameni buni. Nimeni nu vrea să fie doar un membru dintr-o categorie.