A pierdut Rapidul, stăm acasă


“Dați-mi un punct de sprijin și voi urni Pământul din loc.” Lui Arhimede, nu mie.

Mie dați-mi un șablon, ca să desenez oriunde în jurul lui. Așezați-mă într-un șir indian perfect, ca să stau la un pas în laterală.

N-am nimic, ce să am ? Mă apucă și pe mine, cum îi apucă pe alții la oră fixă, doar că pe mine mă ia la și 25. Ei, ce! Amintirile, oftatul, tristețea, pms-ul. La mine și pms-ul e disfuncțional – “p”-ul vine de la “post”, nu de la “pre”.

A luat bătaie Rapidul în seara asta, cu 1-0. Nu știu de la cine. Niciodată nu mă interesa împotriva cui juca, dar  era o vreme în care, dacă era meci, mă rugam la toți sfinții să câștige. Nu mă rugam doar eu, de nebună, ci cot la cot cu Lorelay și cu Luli. Steliana și-ar fi dat o mână ca să piardă, doar de-a naibii ce era pielea pe ea pe atunci.

Eram un copil, un copil naiv ce ar fi crezut orice vorbă spusă pe un ton convingător, un copil care se supăra din orice și îți trântea ușa în nas înainte să-ți dai seama că l-ai jignit. Îmi petreceam vacanțele la ele și singurul stres din viața noastră era Rapidul. Neam din neamul lor era Rapidist și cred că ar fi preferat să aducem acasă drogați sau negrii, în locul vreunui ochelarist timid ce ținea cu altă echipă.

Nu ne făceam niciodată, dar absolut niciodată planuri pentru zilele în care era meci. Știam că dacă o să piardă nu o să ajungem nicăieri mai departe de hol. Când câștigau, în schimb….minunate erau zilele alea ! Eram aproape aruncate afară din casă, fără să ne ceară explicații și fără să ne dea limită de timp. Pe cuvânt, oamenii ăștia se îmbătau cu fotbal, erau suspicios de fericiți. Tatăl lor avea obiceiul de  a se oferi, rânjit, să ne gătească, ce vrem noi, orice ne e poftă, făcând abstracție de faptul că habar nu are de nimic în afară de cartofi prăjiți.

Mi-e dor de zilele alea…de inocența și simplitatea de atunci, când stăteam minute în șir cu o mână  pe ușa de la dulap și cu cealaltă în șold și răspundeam oricui mă întreba ce fac, că “aștept să îmi sară niște haine în brațe și să-mi zică <Ia-mă pe mine!>” Mi-e dor de Luli, suferind din dragoste ca un câine cu coada tăiată, dar mult mai pașnică decât e azi. Mi-e dor de ciudățeniile lui Lorelay, care dacă te vedea liniștit sau îngijorat te punea să îți imaginezi că îți tai dinții din față cu un cuțit de margarină, sau ceva la fel de dureros și straniu. Mi-e dor și de Steliana, care ne călca pe picioare iubiții și îi făcea să recalculeze în minte principiul împotriva lovirii unei fete.

Ce mai…? Câteodată mi-e dor și de copilul ăla prost ce trântea uși în nas…

Advertisements
This entry was posted in Everyday and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink.

20 Responses to A pierdut Rapidul, stăm acasă

  1. Neamtu' says:

    Avem, cu totii, prieteni pe care i-am lasat undeva, sa stii… Si, cateodata te apuca un dor nebun, insa nu neaparat de ei, ci de toate cele pe care le faceati impreuna. De amintiri iti este dor si, probabil, undeva te enerveaza sa stii ca ai crescut si ca lucrurile nu mai sunt la fel de simple.

  2. copilaria e de vina ca a venit inaintea batranetii

  3. ssteliana says:

    :))) nu mi-am tradat echipa de suflet niciodata. da aveam ”un hobby bolnav” de a va face in ciuda, mai ales cand era vorba de ieshit si de baieti :)).

  4. ssteliana says:

    I miss the old times too. 8-> nu aveam nici o grija pe atunci..

  5. ssteliana says:

    nici un stres in afara de mine:))

  6. Cât ai de când ai terminat copilăria? Păi nu se termină, pentru că inima dictează vârsta.
    Stai cu inima tânără şi n-ai să simţi bătrâneţea! Dacă tu crezi că este clişeu, vino pe blogul meu şi ai să te convingi de contrariul!
    Să ai o tinereţe romantică!

  7. …de contrariu. Scuze!

  8. s-au schimbat lucrurile. cred ca a uitat rapidistul nostru de varianta asta sau pur si simplu nu ne mai poate refuza 😀 (nici chiar, da cine stie…poate!)

  9. Son of the Earth says:

    hello, ce mai faci? dorul de trairile vechiului ego sunt necesare, nu o sa explic, doar esti mare acum:)

  10. agentiatomis says:

    Cred ca mai mult prin casa ai stat. O perioada Rapidul a fost in B .Atunci cred ca nici la scoala numai mergeati.

  11. 2xbebe says:

    eh ..a pierdut de 2orii consecutiv acm saptamanile astea :|..oricum RAPID 4eva .ma bucur ca am dat peste blogul tau..chiar cautam RAPIDistii/RAPIDiste . have a nice day ..ps : mai tii cu RAPID ? 😀

  12. Gelu FLOREA says:

    Frumos… Poate nici cei care ţin cu Rapidul n-ar fi reuşit să exprime aşa frumos dragostea faţă de o echipă…
    Sunt rapidist, de-aia îţi zic! :))

  13. Miştotică says:

    A fost odată ca’n poveşti
    Cum n-a fost niciodată…

    • Adia says:

      🙂 Mistotica…eu am o imaginatie bogata. Daca aveam de gand sa inventez ceva, inventam ceva mult mai interesant 🙂

      • Miştotică says:

        Departe de mine gândul că ar fi o poveste inventată. E începutul unui cântec rapidist, ce are nuanţe nostalgice, exact ca şi postul tău 😉

  14. Adia says:

    o, scuze 🙂 ti-am zis ca nu stiam nici cu cine joaca mai niciodata, imi doream doar sa castige, pentru ca era pentru binele nostru 😛

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s