Una bucată Adia, la reducere


Nu de puține ori am vrut să opresc planeta și să cobor. Azi am făcut-o. În mintea mea, cel puțin…

Aveam mare nevoie de o seară ca asta… îmi era dor să mă comport ca vechea “eu”, ca o persoană cu care mi-ar plăcea să mă împrietenesc. O persoană care zice “da”  în loc de “mă mai gândesc”, care face orice are chef să facă, care nu se gândește!

Astăzi am uitat că timpul trece și m-am plimbat, aproape în reluare, pe străzi pe care n-am mai fost. Am adunat în suflet suficient egoism încât să reușesc să mă prefac pentru câteva ore că nimeni nu contează pentru mine. Că nu mă afectează nici o părere, că n-am nici un regret și că mi-e conștiința curată. Am făcut loc în coconul meu de ignoranță unei singure persoane, care mi se apropie tot mai tare și-mi câștigă încrederea pas cu pas.

Vă recomand din suflet, tuturor, să vă rezervați câte o seară ca asta, ca medicament. Să vă blocați orice gând și să omorâți în fașă orice grijă. Așa cum am făcut eu. Nu m-am gândit că-i târziu, că am seminar mâine și că nu mi-am făcut tema. Nu m-am gândit câți oameni sunt supărați de mine în momentul acesta și pe câți am dezamăgit. Azi au existat doar lucrurile mărunte, cărora le-am acordat importanța celor mari.

În seara asta, deși n-am fost pe lista nici unui distribuitor de marfă de la Iulius, mi-am petrecut vreo oră într-un cărucior dinăla de cumpărături. La început am fost plimbată doar de curiozitate, să văd cum se simte un bax de apă minerală ce și-a găsit stăpân. Apoi am prins din ce în ce mai multă viteză, apoi am fost învârtită și răsucită cu putere, ca spre final să mă aseamăn cu tigăncile ce țipă “3 la 10  miiiiiiiii” în piață, doar că eu țipam “PRINDE-MĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂ!!!”, în timp ce alunecam la vale, pe întuneric, într-un cărucior fără șofer.

După ce am scăpat teafără, chiar înainte de a mă izbi într-o bordură și a învăța să zbor, mi-am găsit refugiu într-o barcă. Așa m-a găsit miezul nopții, pe lac, într-o barcă albastră ce n-am nici o idee cui aparține. M-am urcat în ea doar așa…pentru că n-am fost niciodată într-o barcă. Nu m-am întrebat a cui e, nu mi-a păsat dacă o să am probleme din cauza ei, nu m-am îngrijorat de cât de adâncă e apa și nu m-am gândit obsesiv că nu știu mai deloc să înot.

Pe scurt, eu mi-am îmbrăcat în ciocolată, cel puțin pentru o seară, tot ce nu îmi place în viața mea. Acum e rândul vostru.

Advertisements
This entry was posted in Like...stupid happy!, Oameni dragi and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink.

14 Responses to Una bucată Adia, la reducere

  1. Doar n-o să te opreşti doar la o singură seară?

    🙂

  2. Arta de a fi egoist 🙂 foarte bine că te-ai deconectat de la griji şi că ţi-ai acordat cea mai mare importanţă.
    Keep it up!

  3. Elfa says:

    .. sunt primele cuvinte de care am parte in dimineata asta.
    ” Nu de puține ori am vrut să opresc planeta și să cobor. “.. Imi suna a Mine.
    In orasul meu nu prea sunt stradute ( avem mai multe strazi) .. cu atat mai putin unele pe unde sa nu fi fost eu pana acum. Dar imi promit ca am sa gasesc. In momentul asta ma gandesc cat de norocosi sunt cei ce traiesc in Venetia!
    O zi buna in continuare si cat mai multe seri ca cea despre care ne-ai povestit aici! 🙂

    • Adia says:

      multumesc pentru urari, ma bucur ca ti-ai inceput ziua cu niste cuvinte in care te-ai regasit. coboara si tu, macar pentru o zi 🙂

  4. Mona says:

    Faină experinţa.
    Când simt că se învârte prea tare planeta (că mai sunt şi zile din alea, deşi eu cred că ea biata are aceeaşi viteză) mai fac şi eu câte un step back şi print preview. Dar cu coborâtu’… 😀 aici îs mai încăpăţânată. Nu-mi trece deloc prin cap să cobor.
    Dar vine primăvara şi simt tot mai des că sunt eu, că fac lucruri care mă reprezintă şi mă simt bine făcându-le.
    Cu conştiinţa cred că stau bine, dorm bine noaptea 😉 Iar cu faptele ce mi-au părut mie că ar merita îmbunătăţire le reiau sau sunt în curs de a le aduce pe drumul cel bun. No regrets! Că mi-a fost ciudă că unele s-au întâmplat?!… ei, ei!!! şi încă cum.
    În ceea ce priveşte lacul, îmi tot vine în minte o baie la ora 00:00, făcută de o prietenă de-a mea. Întotdeauna mă pufneşte râsul când îmi amintesc. Mi dor de ea.

  5. thoughtsfromsummer says:

    wow, si eu vreau sa cobor o vreme. mam saturat de stres.
    Si eu vreau sa ma dau intrun carucior dinala :).
    oare cand voi gasi e cineva care sa ma impinga cu el?

  6. thoughtsfromsummer says:

    I need some help. I do not know who to ask but you 🙂

  7. cocotherealone says:

    Mi-a trecut durerea de cap citind articolul asta… as pune si eu in aplicare o seara ca a ta.

  8. MissY says:

    Daca cumva nu ai ascultat pana acum, TREBUIE sa o asculti Kai Tracid – 4 just 1 day 🙂 Merge mana in mana cu articolul tau .. felicitari pt felul aparte in care te exprimi, revin mereu cu drag pe blogul tau :*

  9. arrowsmaker says:

    Mare pacat ca nu ai atins bordura aia… Desi eu n-o mai pot face de ceva timp, e superb sa zbori!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s