Calmul dinaintea furtunii…


Ieri ar fi năvălit în cameră, fericită, lăsând ușa să se izbească de un perete, în timp ce s-ar fi aruncat deasupra lui, ca o panteră, ucigându-i somnul.

Astăzi apasă pe clanță ca pe o vânătaie veche, strângând involuntar din dinți la fiecare posibilitate de zgomot. Își ridică  atent, pe rând, câte o talpă și controlează întunericul cu vârful degetelor înainte să o depună, delicat, câtiva centimetri mai în față pe covor.

Se dezbracă singură, la marginea patului, iar hainele le așează în dulap, în loc să le arunce pe podea ca altă dată…

Nu mai sare nebunește lângă el, ci se strecoară, cu mișcări prelungi și tandre între așternuturi. E cald. El doarme.  Respirația îi mângâie o ureche, ca o șoaptă, parcă întrebând-o “mai știi…?”. Nu…. Ea nu mai știe.

Se întoarce să-l caute din amintiri în întuneric. Acum îi simte respirația pe buze. E tot el, cel de ieri.

Atunci de ce nu-i vine să-l muște de-un obraz și să-i ciufulească părul ? De ce nu-l strânge răutăcios de nas, ca să-și deschidă gura?  De ce nu-l trage de o mână ca să-i pătrundă în brațe și să adoarmă la pieptul lui? De ce nu îl sărută de noapte bună? De ce nu-l trezește să-i spună “te iubesc” ?

Astăzi e liniște și întuneric. El e obosit, iar ea a obosit…

Advertisements
This entry was posted in Kindly unspoken, Oameni dragi, Regrete and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

22 Responses to Calmul dinaintea furtunii…

  1. Alex`andra says:

    nooooo 😦 nu`mi place 😦

  2. Richard David Precht unul dintre cei mai cunoscuti si mai titrati filozofi contemporani defineste dragostea ca fiind un semntiment neordonat! Este anormalul care ne fericeste cam timp de 2 ani de la inceputul unei relatii. Cand a trecut timpul acesta revenim la “normal”. Un “normal” plictisitor de normal! Fericiti cei ce s-au indragostit de indragostit. Il vor cauta cam din doi in doi ani din nou. Din pacate pentru partenerii lor care sparau intr-o dragoste cu bataie lunga!

  3. Neamtu' says:

    Eu cred ca ea il iubeste, la fel de mult, dar diferit, cumva… Pasiunea e buna si nebuna, atunci cand vine din ambele sensuri. Acum e doar protectoare, asta nu inseamna ca nu e acolo…

  4. Deci, ma contrazici si-mi dai dreptate in acelasi timp. Ceea ce este acolo – frantura aia de sentiment – trebuie redefinit. Nu mai este dragostea care a fost…NU MAI ESTE IUBIRE, este altceva.
    Ne amagim ca este iubire, pentru ca asa ne spun principiile noastre morale: ca asa trebuie sa fie.
    Pasiunea si dragostea sunt doua chestii diferite. Nu exista in sensul unei simbioze ci fiecare are un drept de exsitenta…Daca ai norocul sa pice impreuna e super…Dar si daca pica se duc dracu dupa ceva timp. Si iti dai seama foarte des, cat de strain iti este celalat si sentimentul asta se adanceste pana ajungi la concluzia ca mai bine esti singur de unul singur decat singur in doi.

  5. simgramancri says:

    Inainte de a fi dragoste, e pasiune… E anormal ca aceasta pasiune sa dureze foarte mult, pentru ca numai prin disparitia acesteia poate sa vina dragostea matura, cea care de altfel, te face fericit. A trai doar pentru a simti pasiunea inseamna a trai pentru a atinge o iluzie. Nu vei reusi asta. Tocmai din aceasta cauza apare divortul, despartirea, indiferenta. Sa nu te astepti sa mai simti ce simteai la inceput, pentru ca sentimentul ar trebui sa fie altfel si ar trebui sa fie mult mai frumos.

  6. dandelion says:

    would you care to be lonley together? brighter days are coming! >:D<

  7. scarlet says:

    Focul ce trebuie intretinut de doi,s -a stins.

  8. theavenger1969 says:

    Cum am spus! Scrii din suflet! Uneori parca despre mine scrii. Si esti (inca) atat de tanara!

  9. Mona says:

    It takes two to play this game… zicea un cântec.
    După mine e necesară o discuţie. Din aia care îi disperă aşa tare pe bărbaţi şi care începe cu întrebarea: în ce stadiu e relaţia noastră?
    Sinceritatea e un lucru care ni-l datorăm nouă în primul rând. This is how I feel!
    Acum ce să-i facem: mai bine îngropi o iubire decât să te uiţi cum vegetează ca o legumă. Par insensibilă?

  10. Cutecat says:

    Pasiunea ramane daca exista iubire si comunicare. Poate cu timpul te plictisesti, dar pasiunea ne arde trupurile in continuare daca invatam sa ne impartasim nemultumirile si sa ne condimentam relatia.

  11. theavenger1969 says:

    “It takes two to play this game… zicea un cântec.
    După mine e necesară o discuţie. Din aia care îi disperă aşa tare pe barbati şi care începe cu întrebarea: în ce stadiu e relaţia noastră?
    Sinceritatea e un lucru care ni-l datorăm nouă în primul rând. This is how I feel!
    Acum ce să-i facem: mai bine îngropi o iubire decât să te uiţi cum vegetează ca o legumă. Par insensibilă?”

    Daca schimbi doua cuvinte, atunci Mona are dreptate total.

    “It takes two to play this game… zicea un cântec.
    După mine e necesară o discuţie. Din aia care îi disperă aşa tare pe parteneri şi care începe cu întrebarea: în ce stadiu e relaţia noastră?
    Sinceritatea e un lucru care ni-l datorăm nouă în primul rând. This is how I feel!
    Acum ce să-i facem: mai bine îngropi o iubire decât să te uiţi cum vegetează ca o legumă. Par insensibil?”
    Sunteti de acord? Sau poate am prea multe gene de “alien” in mine!

    • Adia says:

      ideea ta e ca nu doar pe barbati ii dispera, ci si pe femei? asa e, asa e 🙂

    • Mona says:

      Ai dreptate. Pot să fie şi femei. Mona ştie… (una cel puţin cu siguranţă).
      Eu am scris referitor la cazul ăsta.
      Sunt bune modificările aduse. Thumb up!

  12. theavenger1969 says:

    Ok. Keep Writing ! Both!

  13. Mona says:

    Mie îmi place cum scrie ea. Mă inspiră să-i răspund.
    Să am iniţiativa să scriu eu singură un articol… simt că mă dezbrac 😛
    Cred că şi ea a scris undeva despre lucrul ăsta.
    Sper să scrie şi când o să crească mai ,,mare” să nu ajungă şi ea la freze de tanti 😉 Mi-am pus nădejdea în ea 🙂

    • Adia says:

      Mona, ma bucur ca iti place cum scriu si apreciez foarte mult nadejdea pe care ti-ai pus-o in mine, sper sa nu te dezamagesc.
      Totusi, nu-mi pot stapani curiozitatea..tu cum ai ajuns la mine? Ai si tu blog? Ca daca da, vreau si eu sa-l citesc…

      • Mona says:

        Păi la tine am ajuns din link în link… bogdan buburuz… ankuzinwonderland… adia…
        Ceva de genu.
        Am blog, dar scriu doar lucruri şi gânduri cu scopul să mă folosesc şi să învăţ din ele. Pragmatica de mine 😛 Şi e cu gânduri care mie mi se par muuuult prea personale. Că mă ,,dezbrac” sufleteşte e puţin spus, mai degrabă fac disecţie. :)))

  14. ReFuZaKe says:

    Hai Mona, hai cu blogul, dacă nu, te ajutăm să-ţi faci !

  15. arrowsmaker says:

    Adia – Esti fantastica!

    Black – La 11.37 mi-a placut ce ai spus, desi as zice 3 ani, nu 2
    La 15.16, insa, desi sunt lucruri profunde si adevarate acolo… in ultima fraza iti scapa ceva; o a treia varianta pe care, dupa parerea mea, o poti descoperi in a doua ( fraza 🙂 )

    Simgramancri – Sunt de acord cu tine pana aproape de sfarsit. Dar… “…mult mai frumos…” ??? No offense, dar sunt tentat sa cred ca tu cunosti pasiunea doar din scrieri… 😦

    Eu… am acuzat-o pe ea! Firesc, nu? 🙂 Apoi, cand am inceput sa inteleg, am ajuns la concluzia ca era “… liniste si intuneric…” cel putin 51% din vina mea. Pentru ruptura definitiva ce era cat pe ce sa se produca, am acuzat-o pe ea ca nu a avut puterea sa lupte si sa ma traga de mana. Dar eu am adormit… Desi cu “te iubesc” in gand si in suflet, EU am adormit…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s