Desculți în fața morții


Telefonul sună la fel ca altă dată, ca să nu-ți dea motiv să bănuiești…

Vocea pe care credeai că o cunoști întru totul e spartă. Îi înțelegi cuvintele degeaba, nu știi ce vrea să spună…o mașină…altă mașină…un camion…toți patru…

Nu nu nu! I-am văzut acum câteva ore, i-am văzut… Mi-au sărutat pe rând obrajii și mi-au dat ciocolată… Ea mi-a arătat o poză veche în care semăna cu mine, iar el mi-a spus din pragul ușii “să fii cuminte, frumoaso”…

Un telefon…și o lovitură de patru ori mai mare.

Cineva s-a prăbușit în lacrimi și suspină, tremurând…

Altcineva se sprijină de un perete, cu ochii tulburi și inima strânsă, în timp ce repetă zadarnic “poate nu e adevărat…”

Iar eu…mă simt neputincioasă.

E prea adevărat…

Amândoi și amândouă…….

Advertisements
This entry was posted in Familie, Oameni dragi, Regrete and tagged , . Bookmark the permalink.

4 Responses to Desculți în fața morții

  1. Alex`andra says:

    in fata mortii nu prea ai de ales, si cu atat mai putine de comentat 😦

  2. Xerxes says:

    accidentul de la Ludus ? tragic…

  3. thoughtsfromsummer says:

    foarte trist…imi pare rau

  4. Mona says:

    Ce mai e de zis… ? Extraordinar de multă putere e nevoie să faci faţă la aşa ceva.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s