Flashback


Noaptea păstra încă amintirea soarelui în aer. Vântul, în loc să alerge nebun şi să izbească în ziduri şi-n oameni, stătea. Cu un ultim oftat, s-a întins pe acoperişuri şi s-a culcat pe suflete.

Nici unul dintre ei nu mai ţinea socoteala nefericirii. În fiecare zi erau puţin mai tăcuţi, puţin mai nervoşi şi puţin mai trişti. Ştiau amândoi că au luat, la un moment dat, direcţia greşită, dar au continuat să înainteze până când drumul înapoi a devenit prea lung, mult prea lung. Pluteau împreună în derivă, nicăieri, rătăciţi.

Nu se mai ţineau de mână, nu se mai distrau ca altădată, râdeau rar şi uitau să se sărute.

În seara aceea el era mai nefericit ca niciodată. Ea ştia, pentru că era obişnuită să fie păstrată la distanţă de îndată ce începea să îl doară, ca şi cum ar vrea să o ferească, la presimţirea unei boli. În seara aceea nu se putea ascunde. Ea, în loc să-l mângâie şi să-l iubească, ţipa la el de parcă i-ar putea speria tristeţea.

În cele din urmă, s-au acoperit în tăcere. Ea îşi ţinea capul pe pieptul lui ca pe o pernă tare, nu ca pe omul căruia îşi dorea cândva să-i intre pe sub piele doar ca să-i fie mai aproape. El îi ţinea umărul în palmă, fără să-l strângă între degete, ca şi cum ar face abstracţie de el. Din timp în timp, ea îşi ridica privirea să o întâlnească pe a lui.

– Ce e ?

– Nimic…

Apoi se ascundeau la loc în spatele buzelor mute. Timpul trecea stând.

– Cred că ar trebui să plec…

– Bine…, şopti ea, ridicându-se.

I-a sărutat fruntea, obrajii, apoi gura. L-a înconjurat cu braţele şi l-a strâns timid.

– Îmbrăţişează-mă…

– Te îmbrăţişez.

– Îmbrăţişează-mă mai bine…

Îşi plimbau palmele de sus în jos pe spatele celuilalt, de parcă ar vrea să se încălzească. Ea i-a sărutat un umăr, apoi şi-a ascuns faţa în curbura gâtului lui. El a făcut la fel, ca şi cum tot ce ştia era să-i imite gesturile.

Ca să-şi păstreze lacrimile în ochi, ea şi-a ridicat privirea şi a izbit-o accidental de oglindă. N-a văzut decât un braţ subţire cuprinzând un spate lat şi cinci degete micuţe încâlcite într-un păr brunet. El i-a şoptit numele, ca şi cum ar fi strigat o amintire. Atunci, ea, parcă trezită violent dintr-un vis, a fost surprinsă de familiaritatea imaginii din oglindă. Era braţul ei alb, cotul ei ascuţit, pentru care o tachina în glumă şi unghiile ei roşii ! Era ea!

În loc să-l sărute din uşă, cum a hotărât demult că e mai comod, s-a îmbrăcat şi l-a condus până în stradă, ca pe vremuri. Ţinându-se încă în brate, păşeau lent, iar umbrele lor alingite au atins poarta cu mult înaintea lor.  Erau aceeaşi, dar alţii.

Au rămas  faţă în faţă, dăruindu-şi câte un pupic fugar. La un moment dat, ea a simţit ceva atingându-i piciorul.

– O broască !!

El a tresărit, surprins de ţipătul ei, iar ea, văzându-l, a început să râdă, înduioşată. Nu s-a mai simţit aşa demult. L-a strâns aproape.

– Te-ai speriat de o broască, iubire… A chicotit din nou. L-a iubit din nou.

Când a închis poarta în urma lui, nu şi-a mai lipit, ca înainte, faţa de barele reci, ţuguindu-şi buzele, ca el să râdă şi să-i ofere un ultim sărut.

– Noapte bună. Te iubesc.

– Şi eu te iubesc. Noapte bună.

Au făcut amândoi câţiva paşi în întunericuri opuse, apoi şi-au întors privirea peste umăr, în acelaşi timp. Pe vremuri, când se întâmpla asta, îşi strigau şoptit un ultim “te iubesc”. Acum, erau amândoi stingheri, de parcă ar fi trebuit să spună o poezie pe care au uitat-o.

– Somn uşor…

– Somn uşor…

Advertisements
This entry was posted in Kindly unspoken, Oameni dragi and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

14 Responses to Flashback

  1. Orice schimbare in viata este un mic “la revedere”, dar in acelasi timp deseori si un “bun venit”. Nu stiu daca ma intelegi…dar ceva nou, ceva altfel decat pana acum nu trebuie sa fie neaparat ceva negativ. Accepta schimbarile…nu ai alta solutie.
    Un om destept spunea in alt context : “Be water my friend!” Acelasi lucru il incerc si eu si cred ca ar trebui sa incerce fiecare. Daca viata este o cana, atunci vreau sa fiu apa din ea!
    In alta ordine de idei, inceputul e genial! 😉
    Be water my friend!

  2. arrowsmaker says:

    Felicitări încă o dată!

    Dacă unora dintre noi le este greu să descrie până şi extremele, talentul tău te ajută să descrii orice nuanţă… Nu este important dacă exemplele le iei din trăirile altora, din ce citeşti, vezi, sau trăieşti tu însăţi…

    Important este că, atunci când citesc ceva scris de tine, parcă văd şi filmul 🙂

    Nu vreau să las impresia de “gudurat”, dar…chiar eşti foarte bună!

  3. Neamtu' says:

    Imi pare cunoscut scenariu. O fi din cauza ca fiecare din noi a trecut, macar o data, prin ceva de genul asta? Foarte frumos scris, ca toate articolele tale.

  4. Alex`andra says:

    ma duc inapoi in pat, no >:P , aici nu`mi place, aici mi`e frigut 😦

  5. Mona says:

    Părerea mea… doar la oamenii cumsecade li se poate întâmpla o chestie de genu’.
    Şi sunt de acord cu black leviathan: ,,ceva nou, ceva altfel decat pana acum nu trebuie sa fie neaparat ceva negativ”.
    Pentru că spuneau nişte versuri:
    Sfârşitul este sămânţa unui nou început. Mâine vine tocmai la timp.
    Chiar şi în deznădejde zace o sămânţă de speranţă şi chiar seminţele mici pot înverzi-ntr-o plantă.
    Dar mica sămânţă trebuie să renunţe la trecutu-i în călătoria spre copacul ce va fi.
    Nu ai evadat niciodată din propria-ţi viaţă trăind viziuni despre ce-ai putea fi?
    Şi două triunghiuri trebuie să renunţe la ele pentru a deveni pătrat.
    Iar fiecare descoperire obişnuită pe care-o faci în viaţă te face să renunţi la trecut.
    Omizile devin fluturi ce se vor desprinde de pământ. Renunţă la trecutu-ţi de rege vrei să fii.
    Caii aleargă mai repede când înapoi nu privesc. Învaţă să renunţi de vrei să urci.
    Trebuie să înduri dureri ca să te poţi înălţa în zbor.
    Dar nu cumva moartea a ceva ce-i rău e Reînvierea a ceva ce-i bun?
    Aşadar, acum eşti la izvorul sfârşiturilor,
    Încătuşat sau eliberat de trecut.
    O cale de va duce acolo de unde vii,
    Iar alta te va elibera.
    Aşa că ridică-te, asemenea soarelui care răsare, asemenea vântului care stârneşte liniştea apelor mării.
    Plantează în inima ta o speranţă, aşa cum primăvara sădeşti o sămânţă şi
    Păşeşte înainte, spre noul tău destin.

    N.B. Îmi cer scuze că e aşa lungă, dar mie îmi place mult şi se potriveşte la subiect. Am copiat-o dintr-o carte acum mulţi ani. Nu ştiu cine a scris-o. Nici autorul cărţii nu ştia de unde o are (nu era carte de poezii). Am căutat şi eu, dar încă n-am descoperit sursa.

  6. Ammon says:

    Cand te îndragostesti e o nebunie temporara. Erupe ca un cutremur si apoi se domoleste.
    Si cand se potoleste, trebuie sa iei o decizie.Trebuie sa decizi daca radacinile voastre au ajuns atat de impletite…incat e de neconceput ca v-ati putea desparti vreodatã.
    Pentru ca asta e ceea ce numim dragoste.
    Iubirea nu inseamna taierea respiratiei. Nu e excitare. Nu e dorinta de a face dragoste in fiecare secunda a zilei. Nu înseamna a sta treaz noaptea imaginandu-ti ca el iti saruta fiecare parte a trupului.
    Asta e doar o fiinta inamorata, ceea ce oricare din noi ne putem convinge ca suntem.
    Dragostea in sine e ceea ce a ramas cand fiinta inamorata dispare.
    Nu suna prea emotionant, nu-i asa?
    Dar este!

  7. adelamaria says:

    Scrii foarte frumos!…Sa nu renunti!

  8. Miştotică says:

    Ce flashback mi-am luat 😥

    • Adia says:

      mistotica, faci misto? :p

      • Miştotică says:

        Deloc. Deşi pare greu de crezut, am iubit şi eu cândva :mrgreen: . Iar ce-ai scris tu, în linii mari, e exact imaginea ultimelor clipe, petrecute cu fata respectivă 😦 .
        PS: Miştotică nu vine de la miştocar 😉

  9. maryliyn.wordpress.com says:

    Si cum iti amintesti poezia uitata?
    Si daca intr-un final ti-o amintesti, cum faci sa deschizi gura sa o zici din nou?
    Trecand peste, scrii foarte, foarte frumos. Reusesti sa exprimi in cuvinte multe sentimente si amintiri.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s