Ironic


Mi-e frică.

Atât de frică, încât tac. Nu mai sunt stăpâna paşilor mei, ca înainte, şi nu-mi dau seama dacă nu pot sau nu vreau să îi opresc. De ce mă îndrept, fără să tremur, spre ceva care mă sperie ? De ce îmi ridic privirea, ca să-mi preschimbe soarele întreaga lume în culori şi să mă lase oarbă ?

Nu înţeleg… În loc să mă răsucesc pe călcâie şi să fug oriunde altundeva, rămân. Aştept.

Parcă trăiesc un vis în care mă urmăreşte un pericol şi oricât aş vrea, nu pot nici să mă mişc, nici să vorbesc. Cineva m-a încuiat în mine.

De ce în loc să ţip înspăimântată, să strâng din dinţi şi din pumni şi să insist să fiu coborâtă pe pământ, îmi leagăn liniştită picioarele prin aer, în timp ce mă îndepărtez tot mai mult de siguranţa cunoscutului ? Cine-i fiinţa asta nebună care priveşte zâmbind perspectiva prăbuşirii ?

Nu doar îmi place golul ce mă apasă pe piept, dar îl caut şi îl mai vreau.

Sigur, dacă o să cad, mă tem de momentul în care o să-mi întind, din instinct, mâinile în căutarea unei salvări care nu există. Mă tem de sentimentul de neputinţă şi disperare, dinainte să mă prăbuşesc. Căderea o să fie scurtă. O să-mi ţin ochii strâns închişi şi nu o să scot nici un sunet.

Până atunci, încep să mă obişnuiesc cu înălţimea. Lumea şi oamenii par atât de departe, încât nu mai contează. Nu ştiu cine sunt şi uit că am fost una dintre ei. Sunt aşa de sus, încât văd marea.

Şi ştii ceva ? Merită.

Se poate, oare, să îţi fie dor de mare dacă n-ai văzut-o niciodată ?

Vodpod videos no longer available.

Advertisements
This entry was posted in Momente speciale and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

15 Responses to Ironic

  1. Catalin says:

    De ce nu apare postul asta pe prima pagina?

  2. Dana says:

    Se poate. Se poate sa-ti fie dor de mare chiar daca nu ai vazut-o niciodata, se poate sa iubesti pe cineva chiar daca nu ai cunoscut inca acea persoana, se poate sa fredonezi un cantec desi nu l-ai auzit niciodata, se poate sa ducem lipsa unor lucruri ce nu le-am avut niciodata.Se poate. Intrebarea/nedumerirea mea e daca ne e dor, iubim, fredonam, ducem lipsa de lucurile in sine sau doar de proiectia lor in mintea noastra, de fantomele lor?Cineva sa-mi raspunda…

  3. spidermonkey93 says:

    ce aiurea m-am simtit cand am citit postul tau..stii de ce?.pentru ca ma simt exact asa…

  4. dandelion says:

    La ce sa ma gandesc? o iau la figurat sau sa ma gandesc la funfairs? 😀

  5. arrowsmaker says:

    Da, Adia, merită!

    Dacă vezi marea de acolo, sigur merită.

    Sunt oameni care ajung acolo sus, apoi cad şi nici măcar nu au privilegiul acesta.

    Şi… nici măcar nu e obligatoriu să cazi.

    Când o să ajungi acolo, dacă mai ai blogul acesta să ne povesteşti.

    Asta, bineînţeles, dacă nu cumva te căsătoreşti înainte, că după aia…adio mare!

    🙂

    • Mona says:

      Da… poate se mărită şi-şi facă freză de tanti :)))
      Dar nu e musai ca dacă te măriţi să nu mai mergi la mare. La unii/unele e invers: merg la mare după ce se mărită/însoară 😛

  6. Catalin says:

    Acum imi apare, dar azi dimineata nu-mi aparea cand dadeam click pe homepage. Imi aparea doar accesand linkul exact, din mail.

  7. Sufletel says:

    Minunat scris si descris! Merci! La intrebare ti-am raspuns printr-o postare….

  8. Sadd says:

    Se poate ..si e naspa:)

  9. vasile9 says:

    http://www.youtube.com/watch?v=oMBa58QYM7Y . buna intrebare . nu cred ca te ajuta melodia asta, dar era prea ontopic :))

  10. ben gosu says:

    curaj puicuta ca te tai.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s