Pentru că sunt proastă


Fiecare om porneşte prin viaţă înconjurat de un filtru protector care să-i obtureze vederea spre rău şi urât – spre real.  Acesta fie se erodează câte puţin cu fiecare minciună, cu fiecare dezamăgire, cu fiecare tristeţe, fie se sparge brusc şi zgomotos, izbindu-se puternic de un perete nemărginit de suferinţă.

Eu, prea comodă sau prea neputincioasă, n-am reuşit niciodată să mă dezbrac de tot de coconul care mi-a permis să rămân fragilă, fiind el puternic în locul meu. Prima fisură ar fi trebuit să apară devreme, pe la grădiniţă, când am recunoscut bocancii tatei pe sub costumul de Moş Crăciun. În loc să pun la îndoială tot ce am crezut până atunci, m-am umplut de mândrie, gândindu-mă că dintre toţi oamenii din lume, moşul i-a împrumutat pe ai lui.

N-am reuşit niciodată să-mi deschid ochii şi să văd lumea aşa cum se zvoneşte că e. Mereu sunt convină că în oricine se ascunde o fărâmă de bunătate acoperită de toate lucrurile de care îi e teamă. Niciodată n-am crezut că un om e rău în sine, ci că circumstanţele îl fac rău. Da, sunt o proastă. Un copil bleg şi prost, programat pe autodistrugere. Un copil care crede că nici un câine nu latră oamenii buni, că cel ce m-a muşcat a făcut-o din vina mea, pentru că s-a simţit ameninţat. O femeie proastă care probeză cea mai decoltată bluză din magazin, la cererea unui necunoscut care o minte că îi caută un cadou iubitei, apoi îi cere numărul de telefon.

Doamne, de ce nu se găseşte nimeni care să-mi plesnească ochelarii roz de pe nas şi care să scuture toată naivitatea din mine ??! Să-mi spună “Ascultă aici, copil nebun, nu mai pune botul la toate ! Nu trebuie să mai oferi încredere pe gratis,  nu toate cuvintele sunt sincere, “poate” nu duce întotdeauna la “da”, şi unele lacrimi nu vor decât să impresioneze mincinos. Aşa că termină ! Nu mai spera degeaba că dacă te străduieşti poţi ciopli în piatră cu mâinile goale şi nu mai spune criminalilor unde stai, ca să le protejezi stima de sine.  E în regulă să fii răutăcioasă şi reticentă uneori, nu o să mai fii atât de uşor de rănit. Şi pentru numele domnului, ai aproape 21 de ani, înjură şi tu, măcar o dată în viaţă !”

Advertisements
This entry was posted in Regrete and tagged , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

29 Responses to Pentru că sunt proastă

  1. melicovici says:

    Viata ne face sa semanam cu ceilalti, deseori. Naivitatea despre care vorbesti tu, te descopera ca fiind un caracter adevarat si un suflet curat. Inclusiv daca vei injura ” macar o data-n viata”.

  2. Lulu says:

    Ha, parca as fi eu. Numai un exemplu, odata demult un nene destul de bine mi-a oferit (credeam eu) o iconita pe strada. Eu mi-am zis, uite ce om bun, are mai multe iconite sfintitte si s-a gandit sa dea si la altii. Si am plecat cu ea. Si apoi din urma mea s-au iscat o furtuna de injuraturi, ca de ce nu i-am platit iconita:) Ce mai, o inadaptata! Acum am priceput asta cu banii dar sunt atatea lucruri care sunt sigura ca inca imi scapa.
    P.S. Iti dai seama ce prada usoara as fi fost si eu pentru perversul cu bluza:)

  3. FJ13 says:

    “Şi pentru numele domnului, ai aproape 21 de ani, înjură şi tu, măcar o dată în viaţă !”.Sper sa te poti schimba, am cu mult mai mult,decat tine si tot n-am reusit sa ma schimb,sunt la fel de proasta,poate chiar mai rau.
    Si-acum sunt intr-o stare in care ma gandesc cum naiba am fost atat de proasta si oarba si n-am vazut ce se intampla in jurul meu?Si nu ma refer la vreo iubire pierduta,ci la niste oameni.

  4. Prefer să cred că am în jurul meu doar oameni buni, chiar dacă sunt și răi. Prefer să am încredere în persoane, chiar dacă sunt trădat. Dar păstrând o atitudine pozitivă, poate fac o schimbare în colțul meu. Ghandi zicea ” Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume.”

  5. blue4inna says:

    – nu esti proasta, ba din contra esti prea desteapta pt. unii; esti deschisa la nou, incerci din toate, altii is mai “retinuti” si pierd cate ceva
    – se mai intampla ca omul bun sa fie luat de prost, dar nu e mereu asa si, in cazul de fata nici nu se pune problema ca ai fi proasta
    – e ok ca nu injuri, stay clean
    – sa nu regreti nimic, invata din toate experientele astea

    Te imbratisez 🙂

  6. Rux says:

    As vrea sa fiu si eu asa cum iti doresti tu sa fii. Parca am ochelari de cal, si mereu vad bunatatea din om, nu cum este el de fapt.
    Uneori e bine sa fii naiv. Asa, cel putin stii ca nu ti se innegreste sufletul niciodata.
    Chiar daca primesti mereu lovituri si toate dor.

  7. Chestia cu bluza nu-i cea mai proasta abordare de pe piata. Zic si eu.

  8. Pavel says:

    Pai, trezirea. Eu sunt mai reticent cu oamenii. Ii analizez, in primul rand am impresie proasta despre ei, mai tarziu, cand imi demonstreaza contrariu, imi schimb si eu impresia despre ei. Nu am increderea in oameni. Mai bine am increderea in cainele de ma musca decat in oameni. De ce? Pai, ma uit in jur si vad numai fete incrancenate, numai oameni ce injura, numai oameni ce se lamenteaza in fel si fel de chestii.

    Uneori vreau sa le vad intai partea buna si apoi substatul rau din ei. E mai greu.

  9. Semafor says:

    Adia, naivitatea asta nu tine de varsta. Si eu sunt trecuta de 21 de ani, si mi-am luat la suturi in fund din cauza faptului ca ma incapatanez sa cred ca fiecare om e bun si daca face ceva rau e pentru ca situatia l-a determinat sa fie astfel incat ar trebui sa nu mai pot sta pe scaun. Acord incredere oricui si plec de la principiul “nevinovat pana la proba contrarie” si cand vine dovada asta tot eu sunt rapusa la pamant, nu nevinovatul devenit vinovat. Si incerc sa ma schimb de multi ani incoace si tot nu reusesc. De fapt cred ca nimeni nu-si poate schimba complet felul de a fi. Eventual putem doar sa ne mai temperam. Si pana la urma nu e rau faptul ca esti naiva si vrei sa vezi mereu binele di partea buna in tot ceea ce te inconjoara. Asta te defineste ca om, te face sa fii tu.
    Daca ai reusi sa schimbi asa si sa fii rautacioasa, suspicioasa, neincrezatoare ai tanji apoi sa fii iar asa cum esti acum. Eu zic ca ar fi ideal ca cei asemeni tie sa isi pastreze felul de a fi dar sa-si implementeze un scut de protectie sau o structura de sustinere pe care sa se poata baza si sa ii asigure ca multele lovituri primite nu le vor subrezi fundatia si nu ii vor darama. Cum sa faca asta, numai ei stiu pentru ca ei se cunosc cel mai bine.

  10. Dan Patrascu says:

    Nu cred ca prostia se masoara dupa cele mentionate de tine. Eu personal te-as indemna sa vezi lucrurile tot asa. Nu vezi ca cei care se dau destepti si vad lumea asa cum e se razboiesc cu toti oamenii pe care ii intalnesc si ajung sa sufere de boli psihice?

  11. Mona says:

    Când sunt sinceră, deschisă, iar urmările sunt total contrare la ce mă aşteptam am şi eu tendinţa să mă gândesc că am fost o proastă luată pe bună dreptate de fraieră.
    Apoi îmi trece (cum foarte probabil o să-ţi treacă şi ţie). Şi îmi dau seama că sunt deasupra lor. Asta se vede mai ales dacă persoanele respective rămân în jurul nostru pe mai departe. Dup-aia chiar râd ca o proastă când îmi dau seama că de fapt ei îs monumente de prostie. :))))

  12. Pisi says:

    proasta nu esti .. dar ai foarte mare dreptate cu ce ai zis .. si eu sunt la fel 😦 >:D<

  13. dandelion says:

    as vrea sa inteleg, serios de nu! poza mai ales… now I feel guilty…

  14. spidermonkey93 says:

    eu aveam incredere in oameni..acum nu mai am..sunt excesiv de negativista..

  15. mai bine ramai cum esti…e mai bine asa!

  16. Sufletel says:

    E în regulă să fii reticentă… dar nu şi răutăcioasă! E adevarat ca oamenii se “inraiesc” pe masura ce li se face rau, dar nu asta e solutia….sa devii ca ei.

  17. Alex`andra says:

    saru`mana pt articol. mi L`am citit ( deci eu, mie ) si sper sa bag cate ceva la cap, macar in vreo 5 ani de acum incolo.

  18. Zamfir POP says:

    Naivitatea este o boală fără leac. Te vei mai tăbăci puţin cu trecerea vremii, dar … cei care suntem “proşti” (şi acordăm încredere tuturor, fără discernământ!) tot proşti murim!

  19. Cristina says:

    OK am inteles ca esti naiva… dar chiar in halul asta?

  20. Pisica Roz says:

    Subscriu. Nici eu nu reusesc sa scap de naivitate. Suntem oare o specie care nu se poate adapta? 🙂

  21. :) :( says:

    chiar m-a miscat acest articol al tau , imi amintesti de mine (cu toate ca sunt baiat) 😦 eu chiar doresc sa pot avea incredere in cineva cum aveam inainte , dar stai linistita la un moment dat te vei schimba si tu cand ura din tine si lacrimile varsate pentru rautatea din lume iti vor deschide ochii. nu vei mai putea avea incredere in nimeni , vei fi singura intr-o tabara ce se schimba mereu ..

    oricum 🙂 ti-am salvat pagina la favorite,

  22. mO0nrose says:

    ..a găsit cineva dintre voi o modalitate usoara și.. s-a schimbat cât de cât?Mi-as dori foarte mult sa fiu mai diferita,defapt sa fiu ca și majoritatea,sa nu imi pese de ceilalti,sa nu mai fiu atat de naiva,atat de credula.. dar nu pot,nu știu cum.. si chiar imi este greu uneori ..Ma intreb de ce sunt timida,de ce pun totul la suflet,..am atâtea întrebări, ..și totuși, exista vreun remediu în aceste cazuri??

  23. eu says:

    Dex:”NAÍV, -Ă, naivi, -e, adj. (Despre oameni; adesea adverbial și substantivat) 1. Lipsit de experiență și de prefăcătorie, simplu, natural, credul și sincer.” Cei defecti sunt cei care sunt prefacuti,vicleni,rautaciosi…nu cei care pur si simplu se comporta natural si sincer fara a se gandi la faptul ca exista defecti plini de rautate in jur.Acuma pe parcursul drumului asta prin viata putem reactiona in mai multe feluri:sa capatam un pic de experienta si sa ne ferim de cei care nu merita atentia noastra,sa ne lasam raniti de fiecare data cand cineva se dovedestea a fi fals sau sa ajungem si noi ca si cei care ne ranesc.Ideea e ca de la nastere am fost facuti ok,adica oameni(nu monstri) chiar daca viata asta nu e prea ok…Pana la urma cei care reusesc sa ramana ca tine, “naivi” sunt cei care vor avea parte viata pe care o merita deadevaratelea. 😉 keep hope alive…

  24. Adriana says:

    Nu cred ca e vorba de prostie…Asta tine de educatie,de bunul simt,de sensibilitatea,de experientele si de caracterul fiecaruia(slab/tare).Si eu sunt cam naiva/voluntara/ma induiosez repede/cred in oameni si ii iubesc.Cred ca asa e normal,de aceea nici nu ma astept ca cineva sa se comporte altfel…si…de aici si dezamagirile…Desi am peste 40 ani,(oricat de mult imi doresc si am incercat sa ma schimb/sa deschid ochii),eu…nu m-am lecuit.

  25. alexandrina says:

    as vrea sa vorbim…intra pe id-ul meu dak vrei si tu alexandrina_brunetzika

  26. Baros says:

    2010-2014 cred ca ai reusit sa te schimbi…………

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s