Unui ieri mai bun.


Pe clasa a doua, făcându-mi temele într-o zi, am scris greşit un cuvânt. Pentru că nimeni nu era prin preajmă să mă oprească, am luat o radieră, am udat-o cu vârful limbii şi l-am şters. De fapt, am încercat să îl şterg, dar n-am reuşit decât să întind cerneala şi să fac o găurică milimetrică în foaie. Să o las aşa şi să-mi rescriu tema pe următoarea n-am vrut, că îmi era ruşine…Să o rup nici nu se punea problema! Semnase doamna învăţătoare pe verso, cum să distrug ceva ce nu-i al meu? Aşa că m-am dat de ceasul morţii şi am refuzat să merg a doua zi la şcoală dacă nu vine mama cu mine să-i spună doamnei că n-am vrut…

Mă întreb ce s-a întâmplat cu fetiţa care dădea importanţă unor asemenea detalii…

Câteodată, oricât de adânc m-aş uita în mine, am impresia că nimic nu mai contează. Oameni, lucruri, sentimente…toate mi se par degeaba şi le decupez pe rând din mine, fără să mă gândesc de două ori.

Nu ştiu, da? Nu ştiu ce vreau, ce cred, ce simt şi de ce mă comport aşa.

Nu ştiu de ce nu mă mai străduiesc şi nu ştiu de ce îmi umplu viaţa de gol.

Advertisements
This entry was posted in Kindly unspoken and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink.

10 Responses to Unui ieri mai bun.

  1. blog'olog says:

    Fetita a crescut mult mai bine decat ar fi crescut fara astea. Contează,doar că nu ai privit destul de adânc,încă.

  2. robert says:

    Mi-a placut retorica ta… “nu stiu de ce imi umplu viata de gol”… frumos ai zis.

  3. Pavel says:

    Iti umplii viata de gol? Pai, probabil iti aduni “mult gol” ca sa ai cu ce umple mai tarziu, cand viata nu-ti va aduce “mult gol”, ci multe impliniri, momente frumoase, “mult plin” 😀

    • Mona says:

      Foarte de acord cu ce ai zis. Acum e un fel de pauză probabil… ca şi când stă timpul în loc… sau nu se întâmplă nimic care să te facă să simţi cum iasă ,,focu” din tine. Dar se întoarce roata 😀

  4. teonegura says:

    Probabil toate astea se intampla, apropo de intrebarile tale, pentru ca incerci sa fii asa cum vor ei, ori cum cere “eticheta”. Aiurea! Fii tu insati!

  5. Lucri de genul asta se produc atunci când ești frustrat, când nu ești pe drumul pe care vrei să fi, sau cel care ți se potrivește. Ești în căutare de ceva și te împiedici de anumite teste pe care ți le dă viața. O să fie mai bine după ce conștientizezi că ești în căutare și îți încarci bateriile pornind pe drumul tău. Just an opinion 🙂

  6. Kiwi says:

    Bine ai venit in grupul “Miserupe” 😀

  7. poemil says:

    O fi vreun “zburator”?

  8. Wow, sunt vizibil ( de fapt .. a. .. in scris) impresionat.

    Adica, o fata care efectiv spune ” Nu ştiu, da? Nu ştiu ce vreau, ce cred, ce simt şi de ce mă comport aşa.”

    Revenind la postul tau, sunt convins ca n-au disparut niciunde, trebuie doar contextul in care sa apara. Adevarul e ca exact in secunda asta ma uit la alti oameni care nu pot sa isi dea seama cine sunt de fapt, sau unde a disparut eul lor din trecut. Sper .. cred ca trebuie doar contextul, si tupeul sa recunosti ca uneori nu poti sa fi cum ai fost, sau cum vrei sa fi.

    So, what are we all trying to do ?

  9. Sentimentele si temerile copilariei nu se mai intorc, asta e frumusetea sau misterul vietii; cei care raman copii si la varsta maturitatii sunt blamati de societate asa ca, desi uneori mai simtim unele porniri “copilaresti” incercam sa le ascundem . Si totusi .. ce bine e sa te copilaresti cateodata …
    Frumoase randuri …

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s