Fantome.

În prima noapte în care am dormit aici, am lăsat ușa descuiata și am adormit făcându-mi griji la nimereală despre hoți, fantome, violatori, fantome, criminali, șoareci și fantome. Cu toate astea, n-am încuiat pentru că știam că o să vii.

Nu-mi prea plăcea aici, când ieșeam în curtea neîngrijită și-mi făceam mizerie cărând lemne în casă, unde mă chinuiam câte o oră să aprind focul. Odată am fost așa de exasperată, încât mi-am dat foc și la o pereche de mănuși, intenționat. Dar știam că o să vii. Că o să fie cald și curat și-o să te îmbraci cu pijamalele pe care le-am lăsat pe dulăpior și-o să te cuibărești lângă mine în pat, iar eu o să mă trezesc doar o secundă, ca să adorm înapoi, liniștită că ai venit.

Nu-mi plăcea să gătesc în bucătăria asta minusculă, cu podeaua așa de rea încât îmi stăteau oalele înclinate pe aragaz, dar știam că o să vii și-o să mâncăm uitându-ne la un episod, și n-o să-mi spui nimic despre ziua ta, iar eu nici nu o să încerc să te întreb.

Nu-mi plăcea să fac duș în baia asta în care-i întotdeauna frig și unde se fac inundații și de la un simplu spălat pe dinți, dar știam că o să vii și-o să-mi spui că ești prea obosit să faci sex și-o să mă săruți cu gura închisă, înainte să te întorci cu spatele la mine.

Ieri n-ai venit.

Și nu știu când o să mai vii.